Alexandru Liu este în clasa a douăsprezecea, dar modul în care privește viața, în care nu judecă pe alții, în care privește înainte, spre viitor, și felul în care își iubește aproapele, îi dau o maturitate absolută.
S-a născut dintr-o mamă româncă și un tată chinez, milionar, Alexandru era cea mai mare bucurie a părinților lui. Povestea lui Alexandru vă va emoționa, cu siguranță.
Rămasă fără soț, după ce acesta a fost expulzat din România, mama lui Alexandru s-a trezit singură, în sărăcie, cu un copilaș care fusese diagnosticat cu o boală foarte rară.
„Sufăr de o boală genetică, foarte rară. Se manifestă prin lipsa glandelor sudoripare, necreșterea dinților și a părului. Se numește displazie ectodermală. Doar 7-800 de oameni de pe planetă suferă de ea, adică nici măcar 0,01 la sută din populație.”
A durat ani întregi până a reușit să primească un diagnostic corect de la medici, cele mai multe păreri înclinând spre diferite forme de cancer.
”Ce cap mic ai!”, „Ce urechi mari ai”, „Extraterestrule!”, „Maimuțo!”, sunt doar câteva dintre jignirele cu care se confruntă de fiecare dată când iese din casă. Alexandru are un mesaj pentru toți cei care râd de înfățișarea lui:
„Să-i mulțumești bunului Dumnezeu că ești așa cum ești și că nu ești ca mine. Eu nu am vrut să mă nasc așa. Gândește-te că tu, dacă râzi de un om cu un deget strâmb, acel om se simte marginalizat...”
Primirea diagnosticului de displazie ectodermală l-a pus în fața unei realități dificile. Știe că media de viață a cuiva care suferă de această boală este de 25 de ani.
„Fiecare om lăsat pe acest pământ e dator cu o moarte. Trebuie să ne ducem crucea, să cunoaștem oameni buni, răi și apoi să ne ducem.”
Alexandru spune că a avut multe gânduri negre de-a lungul timpului: „Mă uitam în oglindă și îl întrebam pe Dumnezeu de ce mi-a dat mie această boală, de ce nu sunt și eu ca ceilalți oameni, cu un aspect frumos, dar m-am obișnuit cu felul în care arăt.”
