1909. Pare a fi un an mult prea îndepărtat în timp față de prezent. Progresul tehnlogic ne lasă o astfel de impresie și totuși, sunt multe persoane care au trăit 107 ani.
Anunțurile pentru cereri în cărăstorie par a fi recente, însă nu este tocmai așa. În acea vreme era un obicei des întâlnit, cu precădere în rândul domnilor. Și regulile societății erau altfel! La fel ca femeile...
Un ofițer al Armatei Române publica într-un ziar un anunț prin care încerca să-și găsească sufletul pereche. A punctat încă de la început intențiile. Titlul "Căsătorie" deschidea mintea oportunităților amoroase, iar textul unde erau prezentate în detaliu cerințele tânărului, întăreau ideea de seriozitate.
Deşi nu se semnează, amorezul nu ezită să se descrie aşa cum ştie el mai bine ("Tiner inteligent, oficer în reservă, etate 29 ani") şi nu ascunde faptul că are un venit destul de consistent pentru acea perioadă ("venit fix anual de 3000 coroane, avere privată 6000 coroane şi va moşteni 10-15 mii coroane"). Toată agoniseala sa va fi închinată către cea care îi va fi "soţia vieţii".
Cerinţele pe care tânărul ofiţer le are de la viitoarea sa consoartă par să nu fie foarte diferite de cele de astăzi: "Româncă frumoasă, cultă, vieaţă nepătată, gospodară, fără capriţuri şi pretensiuni". Mai pe scurt, femeia perfecta, scrie descopera.ro.
Evident, tânărul are și doleanțe. Așa că fata trebuie să aibă zester și să respecte o cerință principal! ("numerar 6000 coroane, precum şi mobile pentru 4 odăi", "cât de puţin se ştie căsni pianul, dar cu atât mai bine înverti lingura la foc").
Impresia bună întotdeauna contează, chiar și într-un anunț matrimonial din 1909. Modul în care te prezinți va fi punctual de plecare în percepția celorlalți asupra ta. Așa că tânărul recunoaşte că este conştient de ce va urma după ce se căsătoreşte şi menţionează un citat din Biblie "Ce agoniseşte bărbatul, femeia se ştie cruţa".
