Pe 7 noiembrie 1941, avioane germane decolate de pe pământ românesc aruncă două bombe asupra navei ”Armenia”, în Marea Neagră. Una dintre ele nimerește în plin. În patru minute, vaporul se dezintegrează. Se vorbește despre 7.000 de morți și doar opt supraviețuitori. Rușii acuză un atac asupra civililor. Nemții ripostează, afirmând că era plin cu încărcătură de război. Una dintre cele mai mari tragedii din istorie
”Armenia” fusese construită pe la 1928, în șantierele din Leningrad. Mai avea trei surori, toate patru făcând parte din clasa ”Adjaria”, denumită astfel după republica autonomă din Gruzia. Nave de pasageri ce pluteau pe apele Mării Negre. Se putea lăuda că este primul vas de acest tip construit în Noua Uniune Sovietică. Două motoare, atingea 24 de km/h. Încărca 1.000 de tone și putea transporta 550 de pasageri. În cazuri excepționale, numărul acestora se suplimenta cu încă 500. Vreme de 10 ani, ”Armenia” și suratele ei, ”Adjaria”, ”Ukraina” și ”Abhazia” au înghițit mii de noduri marine între Odessa, Mariupol, Sevastopol, Yalta ori Batumi.
”Armenia”, într-una dintre ultimele poze, octombrie 1941
Pe 22 iunie 1941, după ce Germania a invadat Uniunea Sovietică, ”Armenia” a fost rechiziționată de către Marina URSS și transformată în navă-spital. În octombrie, Armata a 11-a germană, condusă de generalul Erich von Manstein, a ”tăiat” peninsula Crimeea, astfel că Sevastopolul, asediat, a pierdut, pe pământ, posibilitatea de a ”comunica”. Singura modalitate de evadare era pe apele Mării Negre. Începând din 1 noiembrie 1941, ”Armenia”, pictată cu o cruce mare, roșie, a început să evacueze soldați ruși, personal medical dar și civili din Sevastopol.
În noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1941, ”Armenia” se află în portul Sevastopol. Orașul e asediat de trupele germano-româno-italiene, urmând a cădea, definitiv, pe 4 iulie 1942. Peste tot, haos. Zeci de răniți, dar și tot personalul medical al spitalului din localitate sunt evacuați, cu ajutorul ”Armeniei”, spre Tuapse, un oraș din regiunea Krasnodar, pe țărmul caucazian al Mării Negre. Comandantul navei, Vladimir Plaușevski, primește ordin să nu se oprească aici: trebuie să mai încarce pasageri, apoi să navigheze către Yalta. Sunt primele ore ale dimineții de 7 noiembrie, iar ”Armenia” geme. Nimeni nu notează nimic, nu există acte oficiale. Urcă la bord cine poate: răniții, personalul medical, familiile acestuia, mulți copii. Se vorbește despre o cifră minimă de 5.000 de suflete, dar mulți estimează că au existat cam 7.000 de pasageri. Totul a fost scos din cale, nu se transportă nimic altceva, decât oameni!
E noapte, nava ar putea naviga oarecum liniștită, sub protecția norilor. Dar Plaușevski primește ordin să aștepte escorta: două nave de război și două avioane vin abia la ora șapte, de dimineață, când ”copertina” a dispărut, iar convoiul devine vizibil. Statutul de ”navă-spital” este pus, și astăzi, sub semnul întrebării. Deși ”Armenia” avea desenată pe ea crucea roșie, imensă, dispunea de armament ușor, anti-aerian. În plus, cu câtvea zile înainte, cărase trupele rusești, iar acum era escortată de marină și de aviație...
Locul scufundării navei ”Armenia”
La 11.30, la 25 de mile depărtare de Yalta, ”Armenia” este atacată de un ”Heinkel He 111” de dimensiuni medii. Sunt lansate două bombe. Una ratează, cealaltă nimerește în plin. Nava se rupe, efectiv, în două și, deși pare greu de crezut, dispare, în totalitate, în patru minute. Doar 8 (opt) persoane sunt recuperate. Atât!!!
Pentru că cifrele sunt neclare, se vorbește despre 5.000 - 7.000 de victime. Multe dintre ele, copilași. Vorbim despre cel mai mare dezastru maritim din istoria URSS. Dacă ne referim strict la dezastre pe apă, ca număr de decedați, ”Armenia” se situează pe locul al treilea în acest trist clasament, după scufundarea navelor ”Wilhelm Gustloff” și ”Goya”.
Pentru că cel de-al Doilea Război Mondial mușcă puternic din Europa, tragedia trece aproape neobservată. Abia după 1948 încearcă să se facă lumină, dar, fără acte oficiale, se merge numai pe estimări. În 2014, compania australiană ”GeoResonance” anunță că a localizat epava ”Armeniei” cu 11 ani în urmă, la o adâncime de 520 de metri, utilizând o tehnică nouă, dar nu poate oferi alte detalii. Ceea ce se știe concret este că și celelalte nave din clasa ”Adjaria” au fost pierdute în timpul celei mai mari conflagrații a omenirii.
