Planeta Venus, în pofida condiţiilor de infern de la suprafaţa sa, ar putea găzdui viaţă undeva în straturile superioare ale atmosferei, conform unei echipe de cercetători care a prezentat un nou studiu despre această planetă la sfârşitul săptămânii trecute în cadrul conferinţei Breakthrough Discuss de la Universitatea californiană Stanford, transmite Space.com.
Condiţiile de la suprafaţa planetei sunt în mod clar inospitaliere pentru ceea ce ştiinţa recunoaşte drept viaţă - un deşert suficient de fierbinte pentru a topi plumbul, cu o presiune atmosferică de 90 de ori mai mare decât la nivelul mării pe Pământ, presiune care pe planeta noastră se manifestă în mări şi oceane la adâncimea de aproximativ 900 de metri. La toate acestea se adaugă o atmosferă compusă preponderent din dioxid de carbon (96,5%), dar şi din azot (3,5%) şi alte gaze în proporţii foarte mici, printre care dioxidul de sulf.
În trecut însă, timp de aproximativ 2 miliarde de ani, Venus a fost o planetă temperată, conform studiului bazat pe o simulare computerizată a evoluţiei acestei planete.
Venus ar fi putut fi o planetă compatibilă pentru viaţă de-a lungul unei mari perioade din istoria Sistemului Solar, susţine astrobiologul David Grinspoon, cercetător la Institutul de Ştiinţe Planetare din Tucson, Arizona şi coordonatorul acestui studiu.
Iar dacă o planetă a fost la un moment dat în istoria sa "contaminată" cu viaţă, atunci unele organisme extremofile ar fi putut să supravieţuiască, generaţie după generaţie, până în prezent.
În cazul planetei Venus, mediul din straturile superioare ale atmosferei este relativ benign pentru viaţă. La altitudinea de câteva zeci de kilometri temperaturile şi presiunea sunt apropiate de cele de la suprafaţa Terrei. Ipoteza susţinută de cercetătorii de la Institutul din Tucson este că, dacă pe Venus a existat vreodată viaţă, este posibil ca după începerea schimbărilor climaterice care au dus la transformarea suprafeţei venusiene în infernul din prezent, viaţa să se fi retras în norii veşnici ai planetei.
Aceşti nori sunt compuşi în mare parte din acid sulfuric şi de aceea ar părea contraintuitiv să existe viaţă într-un mediu atât de acid. În ultimele decenii însă biologii au descoperit pe Pământ numeroase microorganisme capabile să tolereze şi chiar să prolifereze în condiţii extreme similare. Aceiaşi nori acizi ar putea să asigure energia chimică necesară proceselor metabolice ale unor eventuale organisme microbiene care ar pluti în atmosfera venusiană.
Interesant este şi faptul că în straturile atmosferice superioare ale planetei abundă un misterios compus chimic care absoarbe radiaţia ultravioletă de la Soare. Nimeni nu ştie ce este acest compus chimic sau care este originea lui, însă există biologi care au avansat ipoteza că ar putea fi un pigment biologic, probabil un fel de ecran protector anti-UV pe bază de sulf.
O altă ipoteză interesantă este că viaţa nici măcar nu ar fi trebuit să fi apărut pentru Venus pentru a rămâne în straturile atmosferice ale planetei. Această planetă a "înghiţit" numeroase tone de roci de pe Pământ ce au ajuns în spaţiu în urma impacturilor cu asteroizi prin care a trecut planeta noastră şi astfel Pământul şi-ar fi putut contamina cu viaţă microbiană planetă soră. La fel, roci de pe Venus au ajuns pe Pământ şi nu este exclus, dacă a existat viaţă în trecutul lui Venus, ca primele organisme de pe Pământ să fie de sorginte venusiană.
