Divorţul – între eliberarea femeii şi căderea ei în sărăcie! Istoria desfacerii legale a unei căsătorii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi…Este finalul pe care-l întâlnim în filmele siropoase de iubire, dar şi finalul pe care-l dorim pentru povestea noastră de iubire, însă în ziua de astăzi, în care oamenii se impart cu greu între serviciu şi familie, tot mai multe persoane ajung în faţa notarului pentru a divorţa.

Dacă în Statele Unite ale Americii probabilitatea ca o căsătorie să dureze 20 de ani a scăzut la 50 %, în Maldive şi Belarus, procentajul este mai mare. Chiar şi aşa, în toate colţurile lumii, cifrele arată o creştere semnificativă a ratei divorţurilor în secolele XX- XXI.

Cine a fost primul om care a divorţat?

Dacă în urmă cu zeci de ani, oamenii nici nu concepeau să divorţeze, indiferent cât de rău ar fi trăit, cel care a spart "gheaţa" a fost, Henric al VIII-lea şi Papa Clement al VII-lea. Atunci, în anul 1527, regele Angliei a încercat să-l oblige pe Papă să-I anuleze căsătoria cu Catherine de Aragon, invocând motivul că nu i-a oferit un moştenitor. Nu a reuşit, a rupt legăturile cu Biserica Catolică cinci ani mai târziu, în 1522, când s-a autointitulat şeful unei noi biserici - Biserica Angliei.

Ulterior, însă, Henric al VIII-lea s-a recăsătorit, însă fericirea lui nu a durat mult. La doar trei ani de la controversata uniune, Anne Boleyn a fost acuzată de trădare, adulter și incest, și a fost condamnată la moarte. Inamicii săi au acuzat-o că a distrus sfânta instituție a căsătoriei, stabilind un precedent foarte periculos, care s-a înregistrat, însă, abia în anul 1552. De atunci, termenul nu a mai folosit până în 1670.

Divorţul – evitat prin anularea căsătoriei!?

Când oamenii începeau, în sfârşit, să se obişnuiască cu gândul că relaţia dintre doi oameni care s-au iubit la un moment dat se poate încheia, Biserica lui Henric al VIII-lea s-a pronunţat vehement împotriva divorţului şi a instituit reguli clare şi anume, anularea căsătoriei dacă se dovedea că soții erau rude (verișori chiar și îndepărtați).

Mai mult de atât, ulterior, divorţul a fost decis în Parlament, când oamenii care voiau să se separe trebuiau să-și expună problemele personale presei, publicului și celor câteva sute de parlamentari. Când într-un final o lege a divorțului a fost adoptată în Anglia – în 1857, numărul total de divorțuri din istoria țării era de 324.

Povestea leului românesc: Cum arăta prima monedă autohtonă şi cum s-a transformat de-a lungul anilor

Din aceste 324 de cazuri de divorț, doar patru fuseseră inițiate de femei. Dacă un bărbat putea obține divorțul printr-o dovadă de adulter, unei femei îi era de zece ori mai dificil: ea trebuia să probeze nu doar adulterul, ci și circumstanțe agravante serioase.

Singura soluţie de eliberare era, însă, anularea căsătoriei, însă aceasta era era greu de obţinut. Mai exact, fiecare dintre soți putea cere separarea legală în caz de adulter sau violență extremă. Femeile care reușeau să obțină această separare – numită divortium a mensa et thoro – puteau trăi separat de soții lor, de obicei primind și o alocație fixată de Curte. Procesul era însă lung și scump, motiv pentru care se înregistrau, în medie, doar 12 cazuri pe an. În plus, indiferent care erau motivele separării, femeia trebuia să-și păstreze castitatea și să asculte de soțul ei și risca să piardă custodia asupra copiilor.

Istoria celebrului OLTCIT, proiectul cu care Ceauşescu a dat-o în bară! Povestea din spatele unui eşec răsunător

De asemenea, o femeie se putea elibera de căsătorie fie în caz de bigamie, fie dacă era minoră la vârsta căsătoriei. Ambele erau ușor de dovedit și chiar foarte des întâlnite până în 1753, când a fost adoptată o nouă legislație privind căsătoria prin care se stabileau reguli clare privind înregistrarea și efectuarea căsătoriilor.

Deşi s-a spus că Henric al VIII-lea a divorţat, în realitate, toate căsătoriile sale au fost anulate. Mai mult de atât, el nu s-a văzut niciodată ca pe un ucigaş de neveste, în ciuda faptului că pe Anne Boleyn a acuzat-o de trădare şi a fost condamnată la moarte.

Sursa: historia.ro