Drumul catre cer: 29 mai 1953, ora 11.30. Serpasul n-a putut face poza, nu stia cum!

Urmărește A1 pe Discover

Au adunat 400 de persoane, conduse si aranjate de capitanul Hunt, militar de profesie. Organizare pana in cele mai mici detalii, cu opt tone de material dupa ei, inclusiv un mic tun. "Poate o fi nevoie sa provocam o avalansa", zicea Hunt. In minte isi reglasera ceasornicele. Era 1953. Francezii aveau permis de escaladare in 1954, francezii, in 1955. Daca nu o potriveau acum, aveau sa astepte trei ani. "In mai sau niciodata!", se incurajau.

43 de zile au asteptat sa plece din capitala Nepalului, pe jos. Ca sa fie totul ca la carte. Pe 12 aprilie 1953 au asezat tabara de baza. Alte 47 au analizat ruta. Cu exceptia unor elvetieni, cu cateva luni inainte, nimeni nu mai batatorise zapada pe acolo. A IX-a tabara au reglat-o la 8.500 de metri. Pe 26 mai, Bourdillon si Evans au atacat, dar s-au intors, rapid, dupa ce tuburile de oxigen au refuzat sa se deschida. A doua zi, Edmund Hillary, neozeelandezul, si Tanzing Norgay, serpasul, trebuia sa puna la pamant cel mai inalt varf al Omenirii: Everestul, cu 8.848 metri. Edmund si-a gasit bocancii inghetati in fata cortului. Beeetonnn. Au pierdut 120 de minute ca sa-i incalzeasca. Fiecare cu cate 14 kilograme in spate au pornit urcusul.

La 11.30 dimineata, pe 29 mai 1953, dupa cinci ore istovitoare, dupa un pas pus in fata celuilalt, cei doi au ajuns pe cel mai inalt punct de pe Terra. Au stat, aici, 15 minute. Localnicul, fair, s-a dat deoparte, a zis ca e firesc ca omul cu carte sa urce primul. A urcat. A stat, patru minute, la minus 27 de grade si la un vant de peste 160 de kilometri pe ora. Hillary l-a tras in poze pe serpas, nu invers, astfel ca cel care apare in toate imaginile e nepalezul. Tenzing nu folosise, in viata lui, o camera. Nu se pregatisera, de jos, doar nu putea invata, acum, pe "Acoperisul lumii"... Ironie, nu? Urci pe Everest, il cuceresti, dar n-ai foto...Unii zic ca neozeelandezul a facut asta intentionat. Era felul sau de a-i multumi celui care, intr-o situatie dificila, la urcus, ii salvase viata. Au coborat. Pe drum l-au gasit pe Lowe, cu supa calda...I-au spus doar atat: "Am doborat nenorocitul!" Dar erau intaile fiinte cuvantatoare ajunse pe cel mai inalt punct de pe Terra?

A fost au ba Mallory cel dintai om?

In 1999, la 75 de ani de la disparitia sa, corpul i-a fost gasit la 8.150 de metri altitudine, pe partea nordica a Everestului. Cel mai mare mister din istoria celui mai inalt munte si cel mai mare mister din istoria intregului alpinism. Expeditia britanica plecase sa cucereasca varful in 1924. Urcase prin Tibet, atinsese 7.100. Fara oxigen imbuteliat, ajunsesera, pe 4 iunie 1924, la 8.573 de metri. Mai aveau putin. Faceau cu schimbul. Pe 8 iunie i-a venit randul lui George Mallory. L-a ales tovaras de...ultimii 275 de metri pe Sandy Irvine. Noel Odell i-a vazut plecand. I-a urmarit. Niste puncte negre. Ultimele vazute...De intors, nu s-au mai intors, niciodata.

Sus, pe creasta, Hillary n-a gasit nimic. Decat vant si frig. "Afacerea" fusese rezolvata...

CIteste AICI povestea primilor oameni pe Everest!

CIteste AICI cine a dat numele muntelui!