Apropiații ei au crezut că e doar puțin aiurită sau uitucă, dar Gemma suferea de o afecțiune gravă și nimeni nu știa asta.
La vârsta de 31 ani, Gemma a primit un diagnostic crunt
Povestea tulburătoare a Gemmei subliniază natura imprevizibilă a demenței. Gemma Illingworth, o tânără de 31 de ani din Manchester, a pierdut lupta cu o formă rară a acestei boli, cunoscută sub numele de atrofie corticală posterioară (PCA).
Această boală afectează mai întâi procesarea vizuală și spațială a creierului, ducând la simptome precum dificultăți de coordonare, probleme în percepția vizuală și declin cognitiv.
Familia Gemmei a observat încă din copilărie că ea părea „ușor distrată” sau aiurită, dar nu au suspectat niciodată o problemă medicală serioasă.
Simptomele ei s-au agravat în timpul izolării cauzate de pandemia de COVID-19, când a întâmpinat dificultăți în a lucra de acasă. Inițial, medicii au diagnosticat-o cu anxietate și depresie, însă după teste neurologice amănunțite, în 2021, la vârsta de 28 de ani, a primit diagnosticul de PCA.
După diagnostic, starea Gemmei s-a deteriorat rapid. Din nefericire, tânăra pierdut capacitatea de a merge, de a vorbi și de a mânca singură. Cu toate acestea, a reușit să-și păstreze simțul umorului până la sfârșit. Gemma a decedat în noiembrie 2024, lăsând în urmă o familie îndurerată care încă se întreba cum e posibil ca această boală să facă ravagii pentru o femeie atât de tânără.
În memoria ei, familia și prietenii apropiați au participat la Maratonul de la Londra, reușind să strângă peste 19.000 de lire sterline pentru organizațiile Rare Dementia Support (RDS) și National Brain Appeal, care oferă sprijin familiilor afectate de aceeași boală și finanțează cercetarea în domeniu.
Cazul Gemmei evidențiază importanța depistării demenței cu debut precoce și necesitatea unor teste neurologice de specialitate pentru un diagnostic timpuriu. Simptomele PCA pot fi confundate cu alte afecțiuni, ceea ce întârzie adesea diagnosticarea corectă a bolii. Este esențial ca atât publicul larg, cât și profesioniștii din domeniul sănătății să fie informați despre aceste forme rare de demență pentru a asigura un sprijin adecvat celor afectați.
