Cu o sută și ceva de ani în urmă, în deșertul namibian apărea localitatea Kolmanskop, după numele unui nemț ce-și parcase, aici, căruța cu coviltir. Se descopereau diamante și, în numai doi ani, răsăreau cazinouri, școli, spitale și vile cu design european. Prima așezare din Africa ce a dispus de aparat cu Raze X a început să decadă, însă, treptat, ajungând un oraș al fantomelor, unde nisipul este rege
Numele așezării venea de la Johnny Coleman, un tip ce după nume suna a englez, dar, în realitate, venea de prin părțile Germaniei. Auzise, la 1900, că la câțiva kilometri de Luderitz, în deșertul Namibiei, există diamante în stare pură. Mersese aici cu o căruță cu coviltir, pe care o adăpostise de o furtună de nisip. Imediat începuse febra căutării. La 1908, Zacharias Lewala dibuise un diamant prețios, iar vestea se răspândise cu viteza fulgerului. Numai în timpul Primului Război Mondial se extrăseseră 1.000 de kilograme de diamant. Imediat, Kolmanskop avea să devină prima localitate din Africa dotată cu aparat de Raze X, cu care erau scanați toți cei care lucrau în exploatări, ca nu cumva să ”pape” prețioasele metale. Au apărut spitale, școli, cazinorui, chiar și saloane de dans.
Dar munca haotică, săpăturile făcute după ureche au ”secat” zona. Diamantele au dispărut, căutările s-au mutat la Oranjemund, aproape de frontiera actuală cu Africa de Sud. Așezarea a început să moară. A fost abanodnată, iar nisipul a pus stăpânire pe tot.
Azi, la 100 de ani de când Kolmanskop vuia de viață, câteva firme namibiene organizează excursii la fața locului așa, pentru aduceri aminte.
