Cimitirul unde fiecare mort are două cruci: ”stâlpul” și troița cu acoperiș. ”E noua lui casă, noul lui oraș”

Urmărește A1 pe Discover

La Cetate, locul boierului Dinescu, cimitirul e special: fiecare mort are, la căpătâi, două cruci: ”stâlpul”, cel care stă în fața cortegiului funerar, apoi o troiță amplu decorată, cu acoperiș. ”Obiceiul vine de dinaintea perioadei romane, de mai bine de acum 2.000 de ani”, spune arheologul Ion Stângă în ”Cetate”, documentarul de excepție realizat de cei de la Fundația Domeniul Otetelișanu

Martor al războiului ruso-turc de acum aproape 200 de ani, locul a fost descris de Dimitrie Bolintineanu ca o ”așezare pe deal, între două rovine, ca o mică fortăreață”. Până pe la 1969 i s-a zis ”Ulmi”, după copacii din zonă. Apoi, în septembrie, când profesorii Nicolaescu și Zira au scos la iveală vestigii arheologice de peste două milenii vechime, s-a transformat în ”Cetate” și așa i-a rămas numele. În lunca Dunării, la 15 kilometri de Maglavit, locul minunii lui Petrache Lupu. Port cerealier, cu o mică unitate militară, locul a fost readus în atenție de ”boierul” Dinescu.

Pe la 1932, germanul Kurt Hielscher (născut în Silezia, la 1881), e invitat de Guvernul român să călătorească, precum un ”oaspe”, pe aceste meleaguri. Fusese în Spania, fusese în Italia ori în Țările Nordice și, peste tot, ”trăsese” poze, realizase albume cu ștaif. Pe plaiurile mioritice a colindat peste tot, a realizat un volum, dedicat regelui Carol al II-lea și lansat în 1933, cu o prefață de Octavian Goga, ”poetul pătimirii noastre”. Peste ani, imaginile lui Hielscher reprezintă punctul de plecare pentru o serie de mini-documentare realizate de către cei de la Fundația Domeniul Otetelișanu.

Crucile din Făgăraș, pozate de germanul Kurt Hielscher pe la 1932

Cimitirul din Cetate te frapează la prima vedere. Fiecare mormânt are două cruci. Dacă nu știi povestea, crezi că este ceva ciudat. Mortul este condus la groapă cu un ”stâlp”, o cruce de lemn sau de metal, de dimensiuni mai mici, ce se poartă înaintea carului mortuar și se pune la căpătâi. Ulterior, el este înlocuit de una din ciment. Apoi, tot acolo, apare troița, crucea cu acoperiș, amplu decorată. ”Obiceiul vine din epoca romană, înainte ca religia creștină să fie îmbrățișată de localnici”, dă drumul la poveste arheologul Ion Stângă în mini-documentar. ”Atunci, cimitirele erau în afara localităților. Se credea că după trecerea la cele veșnice, defunctul pleacă la drum într-o casă nouă, într-o viață nouă. De aceea, crucile aveau acoperiș. Era locul pe care omul și-l construise, în viața de zi cu zi, pentru viața de apoi”.

Un obicei păstrat până în zilele noastre.