Este vorba despre Mănăstirea Voroneț, locul unde se pot întâmpla adevărate miracole pentru cei care vin să se roage aici. Auzind de binefacerile locului, pelerini și deopotrivă credincioși vizitează zilnic zona sfântă, care se bucură de o istorie impresionantă.
Citește și: Ce parte vitală a corpului uman continuă să trăiască ani buni după deces
Locul din România unde se pot îndeplini dorințe mari dacă te rogi cu credință
Locul, care se găsește la 36 de kilometri de municipiul Suceava și la 4 kilometri de orașul Gura Humorului, mai este cunoscut drept „Capela Sixtină a Estului” și a fost ctitorit de Ștefan cel Mare.
De altfel, Mănăstirea Voroneț fascinează prin culoarea sa albastră, de unde și sintagma de „Albastru de Voroneț”. Mulți dintre cei care au vizitat zona nu-și pot explica rezistența nuanței în timp, în ciuda ploilor sau ale straturilor de zăpadă.
Locul este unul de pelerinaj pentru foarte mulți români și se spune că cei care vin aici și se roagă cu credință vor avea parte de multe minuni în viața lor. În plus, cei care vizitează zona vor fi întâmpinați și de un peisaj superb, care se datorează frumuseților care înconjoară lăcașul sfânt.
„În centrul unui sat situat la poalele Carpaţilor, pe sobrul fond verde al pădurii de brazi, se ridică o biserică simplă cu pereţii exteriori ornaţi în fresce – Mănăstirea Voroneț. Edificiul pare un Evangheliar iluminat larg deschis. Astfel l-au vrut demult pictorii anonimi şi cei care au comandat aceste picturi: pereţii tapisaţi cu fresce trebuiau să figureze ochilor privitorilor învăţătura Scripturii (…).”, apare pe site-ul oficial al Mănăstirii Voroneț, potrivit Fanatik.
Mănăstirea a fost ridicată în doar trei luni și trei săptămâni
Mănăstirea Voroneț a fost construită în anul 1488, în numai trei luni și trei săptămâni, după ce Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei, i-a învins pe turci, într-o nouă bătălie.
Potrivit documentelor istorice, Ștefan cel Mare, epuizat de bătăliile cu turcii, dar în continuare hotărât să nu-i lăse să cucerească, a mers la părintele Daniil și i-a mărturisit gândurile sale. Duhovnivul l-a sfătuit pe domnitor să meargă la luptă, să-i învingă pe turci și apoi să ridice o nouă mănăstire, așa cum obișnuia, de altfel, după fiecare victorie.
„Iară Ştefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pre nume Daniil. Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-Vodă afară până ce şi-a istovit ruga. Şi după ce şi-au istovit ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-Vodă. Şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-Vodă pre sihastru ce va face, că nu poate să se mai bată cu turcii; închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numa, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii.”, apare în cronicile lui Ion Neculce, potrivit sursei citate mai sus.
