Urmărește A1 pe DiscoverSiria sangerează, iar umanitatea întreagă priveşte în linişte dezastrul. Copiii mor pe capete sau sunt nevoiţi să traisca sub teroare, în condiţii mizere, înfometaţi.
La vârsta la care orice pui de om descoperă lumea, ei văd lumina zilei cu porţia, nevoiţi să se ascundă în adăposturile de sub pământ. Durere le-a ajuns atât de adânc în trup şi suflet, încât urletul disperării este singura lor consolare şi speranţă, totodată.
O copilă şi-a transmis mesajul dureros:
"Vrem doar ceva să mâncăm. Vă rog, salvați-ne de la dezastrul ăsta! Trebuie să ne ascundem sub pământ, ne este frică să ieşim afară. Ce viaţă este asta? Ne-a ajuns! Nu avem nici apă. În fiecare zi trebuie să dormim jos, direct pe pământ şi ne face rău. Nu avem paturi. Dacă ieşim să luăm o pernă, suntem bombardaţi. Ştiţi ce se întâmplă aici?
Allah să te pedepsească Bashar! Aici, sunt doar copii care mor de foame. Ce vrei de la noi? Oh, oameni buni, nu cerem decât pace şi siguranţă. Niciunei naţiuni arabe nu îi pasă de noi. De ce Rusia lasa regimul sirian să ne bombardeze. Toţi ne-au uitat, numai Allah nu!".
