Situată în Munții Apuseni, împrejmuită de culmi înalte și parțial împădurite, Poiana, se transformă câteva luni pe an în lac, pentru ca apoi să redevină o poiană traversată de un mic pârâu ce apare și dispare în subteran.
Depresiunea „Poiana Ponor” este singura polie (depresiune închisă) din România, care îndeplinește dubla condiție de a avea atât alimentarea cu apă, cât și drenajul subteran, asigurate prin intermediul canalelor carstice. Carstul reprezintă totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) și formele de relief la care acestea dau naștere (la suprafață și în adâncime).
Părâul are un mic sector cu pat înclinat, după care cotește brusc spre dreapta și trece la un curs domol, meandrat, străbătând poiana plată, ușor înclinată, pe o distanță de circa 240 de metri, pentru a se pierde în sistemul de sorburi, de unde și denumirile de Poiana Ponor, respectiv râul Ponor.
Meandrele pe care râul le face au dat naștere unor terase plate, pe care turiștii obișnuiau să-și pună corturile. Acum poiana este declarată rezervație naturală, camparea fiind interzisă. Din păcate pășunatul persistă cu intensitate, riscând să compromită și acest loc unic în peisajul carstic românesc.
Misterul apelor care apar și dispar
Potrivit turismistoric.ro, atunci când apele sunt scăzute, în special în timpul verii și al toamnei, se pot observa două sorburi principale care drenează apa. Dacă nivelul apei crește, datorită topirii zăpezii sau a ploilor persistente, aceste orificii nu mai pot drena întreaga cantitate de apă, iar pârâul iese din matcă, inundă zone de obicei uscate, și activează noi sorburi. Când nici acestea nu mai pot prelua apa în cantitate suficientă, întreaga poiană este acoperită de apele unui lac temporar.
Una dintre cele mai bune perioade pentru a vedea incredibila transformare a poienii în lac este primăvara, între lunile martie și mai, uneori chiar și început de iunie.
Zona Padiş – Glăvoi, din Parcul Natural Apuseni.
Mai mult, circuitul apelor subterane din Poiana Ponor, pornesc de pe platoul carstic Padiș unde se pierd în doline, reies la suprafață la Izbucul Ponor doar pentru a reintra iarăși în subteran prin sorburi și reapar la Cetățile Ponorului (un complex de peșteri, galerii și chei).
Ulterior aceleași ape intră în alte sorburi și reies la suprafață în Izbucul Galbenei, pentru ca în final să se piardă încă odată, doar pentru a da naștere cascadei Evantai, de unde cursul apei va rămâne la suprafață. Izbucul sau izvor vaucluzian este un izvor carstic care își aduce apele la suprafață printr-o galerie în formă de "U" formând un mic lac la capătul ramurii ascendente.
(sursa: turismistoric.ro, wikipedia)
O femeie a avut parte de șocul vieții ei! Ce era de fapt animalul pe care l-a adoptat crezând că e o pisică... Așa arată dependența! Distruși de droguri, în doar câteva luni: „Am fost abandonat pe străzi, lăsat să mor după ce făcus...
