O gaură neagră supermasivă aflată în stare latentă, în centrul unei galaxii îndepărtate, s-a trezit la viață în urmă cu aproximativ 3,9 miliarde de ani și a distrus o stea care s-a apropiat prea mult, conform unei descoperiri realizate prin intermediul unui satelit al NASA care a recepționat radiațiile X emise de gaura neagră care se hrănea.
Razele X produse în urma acestui eveniment cosmic au ajuns la Terra la 28 martie 2011, când au fost recepționate de satelitul Swift. După câteva zile astronomii au ajuns la concluzia că această explozie de radiații X, cunoscută acum drept Swift J1644+57, a reprezentat atât distrugerea unei stele sub imperiul forțelor mareice colosale exercitate de gaura neagră cât și trezirea bruscă a unei găuri negre ce se afla în stare latentă.
Cercetători din cadrul NASA, alături de colegi de la Agenția Spațială Europeană (ESA) și de la cea niponă, JAXA, au identificat caracteristicile emisiilor de radiații X produse în urma acestui eveniment cosmic, folosind atât arhiva observațiilor realizate de satelitul Swift cât și cele realizate de satelitul european XMM-Newton și de cel japonez, Suzaku.
Sub coordonarea lui Erin Kara, cercetător la Centrul Spațial Goddard, aparținând NASA, din Greenbelt, Maryland, echipa de oameni de știință a analizat "ecourile" sau "reverberațiile" luminii detectate pentru a cartografia, în premieră, modul în care gazul stelar se scurge într-o gaură neagră supermasivă.
"Chiar dacă nu știm încă ce provoacă emisiile puternice de raze X din apropierea unei găuri negre, atunci când un astfel de fenomen se produce putem să-i detectăm ecoul luminos puțin mai târziu (...) Această tehnică, denumită cartografiere prin reflexia razelor X (X-ray reverberation mapping) a fost folosită pentru a analiza discurile de acreție stabile formate în jurul găurilor negre, însă aceasta este pentru prima dată când aplicăm această metodă în cazul unui disc (de acreție) nou format prin distrugerea unei stele", a explicat Erin Kara.
