Urmărește A1 pe DiscoverAtunci când vine vorba de mituri și legende, printre cele mai comune sunt cele legate de orașe legendare pierdute.
Cu ajutorul noilor tehnologii, într-adevăr se găsesc orașe pierdute, scrie National Geographic.
De multe ori, acestea au fost abandonate și acoperite de natura din jur.
Multe dintre ele se află în junglă sau deșert, unde mediul extrem poate șterge cu ușurință urmele civilizației umane.
Orașele legendare pierdute care încă ar exista
Unele dintre miturile legate de orașele legendare pierdute sunt vechi de sute de ani. Un exemplu e legenda El Dorado, un oraș din America Latină care ar ascunde comori fantastice.
Dar pe lista celor mai cunoscute legende legate de orașe se află și alte așezări care încă nu au fost descoperite.
Ubar
Potrivit legendelor, sub dunele din Deșertul Arabiei s-ar afla un oraș pe care însuși Dumnezeu l-ar fi distrus, scrie Popular Mechanics.
Deși, timp de aproape un secol, unii dintre cei mai cunoscuți exploratori ai lumii l-au căutat, acesta încă nu a fost găsit oficial.
Legenda își are originile în folclorul arab antic. Se spune că Ubar era un oraș-oază bogat și fortificat, aflat de-a lungul rutelor comerciale pentru tămâie. Rezervele sale de apă ar fi alimentat turnuri extrem de înalte.
Și dovezile istorice par să sugereze că, în trecut, o oază din deșert a prosperat în Rub al-Khali, cunoscut și drept Deșertul Arabiei, cea mai mare întindere continuă de nisip din lume.
Fascinația occidentală pentru Ubar a început în 1931, când exploratorul britanic Bertram Thomas a pornit să devină primul european care traversează Rub al-Khali. Ghizii săi beduini i-au povestit despre legendarul oraș pierdut.
Thomas a marcat pe hărțile sale traseele caravanelor despre care ghizii susțineau că duceau la Ubar și și-a publicat descoperirile în The Geographical Journal, numind orașul Atlantida nisipurilor. Dar orașul nu a fost găsit.
El Dorado
El Dorado e, posibil, cel mai cunoscut oraș legendar pierdut, scrie National Geographic.
De-a lungul secolelor, această fascinație legată de El Dorado a dat naștere mai multor legende legate de o bogăție inimaginabilă, cu un conducător acoperit cu aur. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, europenii credeau că acest oraș aurit exista undeva în Lumea Nouă.
Căutările lor pentru El Dorado și bogățiile sale au dus la moartea a nenumărați oameni, dar orașul mitic nu a fost găsit niciodată.
„El Dorado și-a schimbat în timp locația geografică, până când, în cele din urmă, a ajuns să însemne pur și simplu o sursă de bogății inimaginabile undeva în Americi,” susține Jim Griffith, expert în folclor din Tucson, Arizona.
Când exploratorii spanioli au ajuns în America de Sud, la începutul secolului al XVI-lea, au auzit povești despre un trib de indigeni care trăiau în munții Anzi, pe teritoriul actual al Columbiei.
Atunci când un nou conducător ajungea la putere, domnia sa începea cu o ceremonie desfășurată la lacul Guatavita.
Relatările despre ceremonie diferă, însă toate spun că noul conducător era acoperit cu pulbere de aur, iar aurul și bijuteriile prețioase erau aruncate în lac pentru un zeu despre care se credea că trăia sub apă. Spaniolii au început să-i spună acestui conducător de aur Eldorado (cel aurit).
Se spune că ceremonia „omului aurit” s-a încheiat la sfârșitul secolului al XV-lea, când Eldorado și supușii săi au fost cuceriți de un alt trib. Însă spaniolii și alți europeni găsiseră atât de mult aur în rândul populațiilor indigene de-a lungul coastei de nord a continentului, încât au ajuns să creadă că undeva în interiorul țării trebuie să existe un loc cu bogății extraordinare.
Spaniolii nu au găsit orașul de aur numit El Dorado. Au descoperit însă lacul Guatavita și au încercat să-l dreneze în 1545. Au reușit să-i scadă suficient nivelul pentru a găsi sute de obiecte din aur de-a lungul malului. Însă presupusa comoară fabuloasă aflată în apele mai adânci nu a fost recuperată.
Akkad
Akkad era o regiune antică situată în ceea ce e astăzi centrul Irakului. Akkad reprezenta partea nordică a Babiloniei antice. Regiunea se afla aproximativ în zona în care râurile Tigru și Eufrat sunt cel mai apropiate unul de celălalt, iar limita sa nordică se extindea dincolo de linia formată astăzi de orașele Al-Fallujah și Bagdad, scrie Encyclopedia Britannica.
Numele Akkad provine de la orașul Agade, fondat de cuceritorul Sargon în jurul anului 2300 î.Hr. Sargon a unit diferitele orașe-stat din regiune și și-a extins stăpânirea asupra unei mari părți din Mesopotamia.
După prăbușirea dinastiei lui Sargon, în jurul anului 2150 î.Hr., regiunea centrală a Irakului a fost condusă de un stat format în comun din sumerieni și akkadieni. Mulți cred că acest oraș a inclus comori fantastice, dar nu au fost găsite dovezi în acest sens.
Cele 5 uși care nu ar fi fost deschise niciodată, potrivit legendelor. Ce s-ar ascunde, de fapt, în spatele porților int...
