Urmărește A1 pe DiscoverSulina, orașul aflat la întâlnirea dintre Dunăre și Marea Neagră, pare astăzi un loc liniștit, în care timpul curge într-un ritm diferit. Faleza, bărcile care traversează brațul Dunării, drumul către plajă și clădirile vechi păstrează însă amintirea unei perioade în care localitatea era unul dintre cele mai cosmopolite porturi de la Marea Neagră. În secolul al XIX-lea, Sulina a devenit un important centru european, iar urmele acelei epoci se regăsesc cel mai bine în Cimitirul Maritim Multietnic, arată DCNews.
Orașul din România cu un cimitir cum rar întâlnești în Europa
Povestea transformării Sulinei începe în 1856, după Războiul Crimeii și Tratatul de la Paris, când a fost înființată Comisia Europeană a Dunării. Organismul internațional avea misiunea de a îmbunătăți navigația la gurile Dunării, iar brațul Sulina a devenit principala zonă de intervenție. Localitatea, până atunci o așezare cu aspect modest, s-a transformat treptat într-un port important, legat de comerțul internațional și de circulația navelor pe Dunăre.
Sulina nu a fost, însă, sediul diplomatic principal al Comisiei – acesta a rămas la Galați. În schimb, orașul de la vărsarea Dunării a devenit baza operațională și tehnică a activității Comisiei, cu servicii de navigație, tehnice și portuare. Tocmai această prezență internațională a schimbat radical viața localității, relatezaă ICR.
În 1870, Sulina a primit statutul de porto-franco, adică port liber, ceea ce a stimulat și mai mult comerțul. În oraș au ajuns oameni de numeroase naționalități: greci, britanici, ruși, evrei, turci, italieni, francezi și alții. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Sulina era descrisă drept un adevărat „Europolis”, iar populația sa includea peste 20 de grupuri etnice.
Cimitirul Maritim din Sulina, locul în care se întâlnesc mai multe lumi
Una dintre cele mai spectaculoase dovezi ale trecutului cosmopolit este Cimitirul Maritim Multietnic. Nu este un cimitir obișnuit, ci un ansamblu împărțit în mai multe sectoare, care reflectă diversitatea comunităților ce au trăit sau au trecut prin Sulina.
Aici se găsesc zone ortodoxe, grecești, lipovenești și protestante, dar și sectoare musulmane și evreiești. Printre cei îngropați se numără marinari, piloți, mecanici de nave, funcționari ai Comisiei Europene a Dunării, comercianți, localnici și oameni care și-au pierdut viața în accidente pe apă.
Fiecare piatră funerară pare să spună o poveste despre orașul care a existat aici în urmă cu mai bine de un secol. Inscripțiile apar în limbi diferite, iar monumentele funerare reflectă atât statutul social, cât și originea sau religia celor îngropați.
Printre cele mai cunoscute morminte se află cel al grecului Ghiorghios Kontoguris, unul dintre personajele care au transformat cimitirul într-un loc încărcat de mister.
Ghiorghios Kontoguris, „piratul” din Sulina
Pe una dintre pietrele funerare se află un simbol care atrage imediat atenția: un craniu peste două oase încrucișate. Imaginea este asociată în mod obișnuit cu pirații, iar tradiția locală îl prezintă pe Ghiorghios Kontoguris drept un pirat grec, conform unei relatări găsită în Biblioteca Digitală a României.
Kontoguris era originar din Kefalonia și a murit la Sulina în 1871. Mormântul său este unul dintre cele mai fotografiate din cimitir tocmai datorită simbolului neobișnuit gravat pe monument.
Totuși, povestea trebuie privită cu precauție: faptul că tradiția locală îl numește „pirat” nu înseamnă că această calitate este demonstrată fără echivoc de documentele istorice. Chiar Institutul Cultural Român prezintă contrastul dintre legenda asociată lui Kontoguris și inscripția funerară care îl descrie într-o lumină mult mai favorabilă.
Și de aici începe una dintre cele mai cunoscute legende ale Sulinei.
Comoara piratului, ascunsă undeva la malul mării
Potrivit unei legende locale, Ghiorghios Kontoguris și-ar fi ascuns averea strânsă în urma aventurilor sale undeva în zona Sulinei. Se spune că secretul locului în care ar fi fost îngropată comoara ar fi fost ascuns chiar în inscripția de pe lespedea funerară.
O altă versiune a poveștii spune că inscripția ar putea fi descifrată mai ușor dacă piatra este umezită în primele ore ale dimineții.
Nu există însă dovezi istorice care să confirme existența comorii. Povestea trebuie tratată ca ceea ce este: o legendă a Sulinei, transmisă și amplificată de-a lungul timpului. Tocmai misterul ei contribuie însă la farmecul locului.
Prințesa Ecaterina Moruzi, un alt destin neobișnuit
Tot în Cimitirul Maritim se află mormântul Prințesei Ecaterina Moruzi, despre care inscripția de pe monument menționează că era nepoata lui Ioan Sturdza, domnitor al Moldovei. Documentele privind moartea sa arată că aceasta a murit la Sulina în decembrie 1893.
În jurul prințesei au apărut, în timp, mai multe povești romantice. Una dintre legende spune că ar fi ajuns la Sulina urmându-și marea iubire și că familia sa nu ar fi fost de acord cu alegerea făcută. O altă poveste spune că tatăl ei ar fi regretat profund ruptura dintre ei și că monumentul funerar ar fi fost ridicat într-un gest de împăcare.
Aceste detalii trebuie însă separate de informațiile documentate. Cert este că Ecaterina Moruzi este înmormântată la Sulina, iar monumentul ei se numără printre cele mai importante din Cimitirul Maritim.
„Îndrăgostiții din Sulina”, povestea tragică a doi tineri
Un alt monument atrage atenția prin povestea dramatică a celor două persoane îngropate alături: William Webster și Margaret Ann Princle.
Cei doi tineri englezi au murit în 1868, într-un accident pe apă. Potrivit inscripțiilor de pe monument, William Webster, ofițer la bordul navei Adalia, și-a pierdut viața încercând să o salveze pe Margaret Ann Princle, care se îneca. El avea 25 de ani, iar ea 26.
Părinții îndoliați au comandat un monument funerar impresionant, iar cei doi au rămas pentru totdeauna unul lângă celălalt, în cimitirul care adună laolaltă povești din atât de multe colțuri ale Europei.
De la „Europolis” la Sulina de astăzi
Contrastul dintre Sulina de odinioară și orașul de astăzi este puternic. În perioada de glorie, portul era animat de nave și comercianți, iar orașul beneficia de infrastructură modernă pentru acea epocă. Comisia Europeană a Dunării a avut un rol important în dezvoltarea navigației, iar statutul de porto-franco a contribuit la prosperitatea localității.
Astăzi, Sulina este mai degrabă o destinație turistică, unde natura și istoria sunt principalele atracții. Faleza, brațul Dunării, drumul către mare și clădirile vechi oferă imaginea unui oraș care a trecut printr-o transformare radicală, dar care încă păstrează urmele trecutului său internațional.
Cum ajungi la Sulina și ce poți vedea
Sulina nu este legată de restul țării printr-un drum rutier. Accesul se face pe apă, în principal din Tulcea, cu nave de pasageri sau ambarcațiuni rapide. Navrom Delta operează ruta Tulcea–Sulina, iar compania indică aproximativ 3 ore și jumătate pentru navele clasice și circa 2 ore și jumătate pentru cele semirapide.
Pentru cei care preferă o variantă mai rapidă există și servicii private de transport, unele curse Tulcea–Sulina având o durată de aproximativ o oră și jumătate, în funcție de operator și de condițiile de navigație. Programul și tarifele trebuie verificate înainte de plecare.
Odată ajuns în Sulina, merită văzut Farul Vechi al Comisiei Europene a Dunării, construit în secolul al XIX-lea și transformat ulterior în muzeu. În oraș mai pot fi vizitate Palatul Comisiei Europene a Dunării, bisericile istorice, faleza și Cimitirul Maritim.
Iar pentru cei care vor să descopere și partea naturală a zonei, Sulina oferă acces către plajă, excursii pe canalele Deltei și trasee către zone precum Pădurea Letea. Orașul este, astfel, unul dintre puținele locuri din România în care o plimbare de vacanță poate începe pe urmele unei vechi lumi europene și se poate termina la malul Mării Negre.
Sulina nu mai este „Europolisul” de acum un secol, dar Cimitirul Maritim, farul, Dunărea și drumul către mare păstrează fragmente din povestea orașului care, pentru o perioadă, a fost una dintre cele mai cosmopolite porți ale Europei către Dunăre și Marea Neagră.
Cel mai scump condiment din lume, crescut sub panouri solare. Acoperișul care poate genera zeci de mii de dolari...
