Urmărește A1 pe DiscoverDespre pasiunea dintre marele sculptor Constantin Brâncuși și Maria Tănase, pasărea măiastră a muzicii populare românești, s-a scris mult. Mărturii, detalii mai puțin cunoscute despre dragostea lor pătimașă, scrisori cu declarații arzătoare și promisiuni de veșnicie a iubirii. Însă frumoasa artistă nu a fost singura care i-a furat inima legendarului sculptor.
O iubire rafinată, întreținută cu ”I love you!” și ”I miss you!”, a trăit olteanul alături de englezoaica Vera Moore. Pianistă. Una frumoasă, elegantă, tânără, dar mai ales dornică de stabilitate, de ideea unei familii. A fost de altfel ultima mare iubire a lui Brâncuşi. A cunoscut-o în 1930, la un concert susţinut de Vera la Londra, eveniment la care sculptorul fusese invitat de curatorul şi colecţionarul Jim Ede. La un moment dat, femeia a rămas însărcinată. Se întâmpla în 1935.
Vera a păstrat copilul, în ciuda faptului că nu ar fi fost încurajată și susținută. Deşi n-a fost recunoscut de marele sculptor român, John Moore a moștenit de la presupusul său tată prenumele Constantin. Și dragostea pentru artă. Acum în rstă de 81 de ani, fiul își aduce aminte că i-a văzut o singură dată tatăl: îşi condusese mama până la atelierul artistului şi l-a zărit în uşă. Nu şi-au spus nimic, iar legătura de sânge dintre ei a rămas multă vreme un secret.
Pianista Vera Moore
Fiul nelegitim al lui Constantin Brâncuşi - de altfel singurul său urmaş - are acum mai bine de optzeci de primăveri şi trăieşte la Jouy en Josas, o mică localitate dintr-o suburbie pariziană.
Într-un interviu de acum cinci ani, dat pentru evz.ro, John, fotograf de renume, mărturisea că și-ar dori într-o zi să ajungă în țara tatălui său. Tată de care nu a avut ocazia să se apropie, care l-a respins încă de când nu apăruse pe lume.
”A vrut tatăl dumneavoastră vreodată să vă vadă?”, a fost întrebat Moore de către un jurnalist.
”N-a vrut niciodată”, a recunoscut fiul.
Până la urmă acest răspuns rezumă mai bine ca orice altceva relația dintre cei doi Brâncuși - tată și fiu. Și o inimă de piatră până la urmă, pe care nicio dragoste nu a putut să îi dea o formă nouă.
