În Costești, Vâlcea, există formațiuni geologice neobișnuite, care au atras atenția la nivel internațional.
Bolovanii cu formele bombate și rotunjite, cunoscuți sub numele de trovanți, au caracteristici unice în Europa, scrie Live Science.
Acești bolovani sunt caracterizați nu doar prin formele ciudate, ci și prin scurgeri de substanțe, potrivit Atlas Obscura.
Aceste caracteristici au dus la numeroase mituri locale, care numesc bolovanii „pietre vii”.
„Pietrele vii” din România care cresc după fiecare ploaie
Trovanții variază foarte mult ca dimensiune și formă. Unii pot să încapă în palmă, în timp ce alții ating înălțimi de până la 4,5 metri. Dintre sutele de trovanți cunoscuți, răspândiți în cel puțin 20 de situri din România, unii au fost descoperiți abia după ce nisipul din jurul lor a fost exploatat.
Deși pietre care se deplasează în mod misterios pot fi întâlnite și în alte zone ale lumii, acești trovanți trec prin alt proces.
Bolovanii sunt fixați ferm în solul de dedesubt, prin intermediul unei baze solide de rocă, precum „Babele” de la Ulmet.
Formele lor bizare, cu protuberanțe care par uneori să sfideze gravitația, au legătură cu modul în care s-au format.
Probabil modelați de cutremure în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani, trovanții sunt un tip de concrețiuni. Adică granule de nisip sau roci sedimentare cimentate împreună de un liant format din calcar, respectiv carbonat de calciu.
De ce par „vii” trovanții
„Unii sunt formați din gresie, alții din pietriș,” susține Florin Stoican, managerul Parcului Național Buila-Vânturarița, scrie Live Science. „În terminologia geologică, sunt alcătuiți din gresii și conglomerate.”
Cercetătorii nu au identificat nicio diferență între trovanți și substratul nisipos din jur. Astfel, ei suspectează că formele sferice s-au format în urma activității seismice neobișnuit de intense și de lungă durată din Miocenul mijlociu.
Undele de șoc provenite din interiorul Pământului au compactat sedimentele nisipoase și au concentrat cimentul calcaros. Ceea ce a modelat rocile în formațiuni sferice.
De-a lungul timpului, elementele au erodat gresia mai puțin compactă din jurul lor. Astfel, procesul a scos la iveală trovanții mai denși.
Atunci când sunt expuși ploilor abundente, o parte din cimentul lor se poate scurge la suprafață. Ca urmare, se strânge treptat material la circumferința pietrei. Experții estimează că trovanții cresc cu doar aproximativ 4-5 centimetri în decurs de 1.200 de ani.
Straturile de gresie din jur prezintă laminații, ceea ce sugerează că zona în care s-au format era un mediu marin străvechi în perioada în care s-au depus pietrele și sedimentele de bază.
Această ipoteză e susținută și de fosilele de bivalve și gasteropode care pot fi găsite în interiorul unora dintre trovanți. Așadar, chiar dacă nu sunt „vii”, există de mai mult timp pe Pământ decât orice om.
Muzeul Trovanților, cunoscut și sub denumirea de Rezervația Naturală Muzeul Trovanților, e o arie protejată, înființată în 2004 pentru a proteja aceste formațiuni geologice neobișnuite.