Apărută în 1921, stațiunea balneoclimaterică argentiniană VILLA EPECUEN a ”explodat” în anii 60, grație apei sărate, asemănătoare cu cea din Marea Moartă. Pe 10 noiembrie 1985, valurie puternice au rup digul ridicat pentru protejarea orașului, care a fost inundat total și părăsit. Din 1993, se încearcă evacuarea apei, ceea ce a dus la apariția unui loc terifiant, plin de ruine...
La 600 de kilometri de Buenos Aires, pe 23 ianuarie 1921, autoritățile tăiau panglica stațiunii VILLA EPECUEN. Situat pe malul lagunei cu același nume, noul orășel prindea viață, grație faptului că specialiștii descoperiseră că apele de acolo, extrem de sărate, aveau același proprietăți ca cele din Marea Moartă. Ceea ce până atunci era o simplă ”așezare” avea să se transforme într-o stațiune balneoclimaterică de succes, mai ales în anii '60, când eveii stabiliți în patria tangolului au ”inundat” Villa Epecuen. În fiecare vară, aici ajungeau 25.000 de turiști pentru a-și trata problemele reumatice.
Alături de Sanatoriul ”Marea Epecuen” orașul s-a ridicat, ușor-ușor. Au apărut hoteluri, fabrici, zone rezidențiale, chiar și o cale ferată, pentru a lega locul de restul Argentinei.
Apoi, pe 10 noiembrie 1985, digiul a cedat. Nivelul apei a crescut amenințător, s-a încercat refacerea lui, însă, în zadar. În două săpămâni, orașul era, practic, scufundat în totalitate, iar populația a părăsit zona. Cu excepția lui Pablo Novak, unicul locuitor care a refuzat să se despartă de casa sa. Mai în glumă, mai în serios, a devenit unicul supraviețuitor al Lumii Apelor, asemenea lui Kevin Costner.
Vreme de câțiva ani, situația a fost acceptată. Apoi, prin 1993, diferite firme au început să-și arata interesul pentru asanarea zonei. Încet-încet, apa s-a retras, digul a fost căptușit și, orașul a apărut, într-un peisaj terifiant: cruci din vechiul cimitir, jumătate din fabricile de conserve, chiar și străzi ce duc spre nicăieri. Văzută din avion, zona pare frumoasă, de pe pământ, însă, e altceva: arată ca după un bombardament atomic.
