Urmărește A1 pe DiscoverOpere de artă distruse în aşa fel încât nu vor mai putea fi restaurate vreodată, aproape 200 de morţi şi pagube materiale de peste 700 milioane de dolari. Acesta este incredibilul raport lăsat de natura dezlănţuită în Florenţa şi în împrejurimi, după inundaţiile din 1966.
Acum 48 de ani, zilele de 4 şi 5 noiembrie intrau în istoria Italiei, din nefericire cu evenimente pe care lumea nu ar vrea să şi le mai amintească vreodată.
Fluviul Arno a pornit spre oraş cu aceeaşi viteză cu care circulă maşinile pe A2
După două zile de ploi dese, neîntrerupte, fluviul Arno ce traversează Florenţa a ieşit din albie şi s-a repezit cu o viteză de circa 120 km/h peste oraşul cu cea mai mare populaţie din regiunea Toscana (aprox. 370.000 locuitori). Dezastrul provocat de natură a lăsat sute de familii îndurerate în urmă, aproape 200 de oameni murind.
Furia lui Arno a distrus unele dintre cele mai frumoase comori ale Florenţei, printre care: capodopera „Crucificarea” semnată de Giotto (unul dintre maeştrii Renaşterii), zeci de lucrări inestimabile - cum ar fi partiturile originale, manuscrise ale lui Alessandro Scarlatti şi scrierile lui Amerigo Vespucci, sute de mii de cărţi, manuscrise, in-folio, prime ediţii, ziare şi alte creaţii de tot felul. Se estimează că aproximativ două milioane de volume au fost măturate de ape.
Fluviul aprig a „organizat” parcă o expoziţie de picturi plutitoare după ce opere uriaşe au fost smulse şi plimbate prin oraş. Din nefericire, „spectacolul” s-a încheiat cu distrugerea lor, nemaiputând fi restaurate vreodată desene, sculpturi, fresce, statui sau lucrări unice ca „Încununarea Fecioarei” de Botticelli) sau „Porţile Paradisului” a lui Lorenzo Ghiberti din baptisteriul Domului.
Cataclismul a distrus peste 4.500 de kilometri de drumuri, 12.000 de case de ţară, iar în oraş - 10.000 de case au fost rase de pe faţa pământului, 50.000 de vite ucise, 16.000 de unelte agricole. Peste 5.000 de familii au rămas fără adăpost şi 800 de comunităţi au fost distruse.
Hei-rup pentru curăţarea oraşului!
Centrul istoric al Florenţei atrage anual milioane de turişti şi a fost declarat Patrimoniu Mondial de UNESCO în 1982. Aşadar, pierderile din Italia au fost, practic, pierderi ale întregii lumi. Din acest motiv, mai mulţi voluntari din Europa şi din America au organizat un hei-rup pentru a ajuta la curăţarea şi recuperarea operelor de artă. Abia după şase zile au putut începe lucrul în oraş.
Catastrofa ce a lovit Florenţa a fost o lecţie pentru locuitori şi conducători, autorităţile construind ulterior dispozitive de apărare împotriva inundaţiilor, iar muzeele şi bibliotecile îşi ţin acum piesele valoroase la etajele superioare ale clădirilor.
