Urmărește A1 pe DiscoverAutorul isi asuma totala responsabilitate juridica a afirmatiilor sale. Nu a fost si nu este angajat al Trustului Intact.
De mai bine de un sfert de secol, il cunosc pe Marius Oprea. De mai bine de un sfert de secol, ii admir tenacitatea si entuziasmul cu care CAUTA: daca e cineva care merita calificativul de seeker, acela e Marius. Cu un molipsitor elan juvenil, a cautat in pamant urmele dacilor lui Decebal la Sarmizegetusa Regia, si in arhive - modestele documente referitoare la mesterii tipografi la pragul dintre sec. al XVIII-lea si al XIX-lea. Cu o indarjire care l-a singularizat in peisajul istoriografic romanesc, a cautat apoi, in alte arhive, urma grea de bocanc a represiunii, dupa care a conjugat arheologia cu arhivele si s-a dedicat aflarii diferitelor feluri de a muri – el a numarat deocamdata sase – pe care instaurarea regimului comunist le-a inventat intr-o sinistra banalizare a raului. Acum cauta, cu aceeasi fervoare atenta la detaliu, urma aproape pierduta a ascensiunii lui Arturo Ui. Ii tin, ca intotdeauna, pumnii. (Zoe Petre)
Asa arata Traian Basescu, cum il vad eu, autorul acestor randuri. Un Alexandru Macedon care a castigat batalie dupa batalie cu sine, ajungand la granitele demnitatii umane. De aici incolo, a inceput razboiul sau cu ceilalti. Mai intai prieteni sau colegi de partid, pe care i-a tradat pe rand, in numele victoriilor sale. Al cuceririlor sale. Apoi razboiul cu un guvern si o coalitie din care a facut parte, apoi cu orasul pe care il castigase in stilul sau, intr-un iures salbatic si al carui cadavru l-a lasat soldatilor sai credinciosi, sa ii fie jefuite podoabele si sa fie purtat in sulitele puterii, profitului si mandriei de cuceritor. Ajuns pe tronul imperial, s-a aratat la fel de gol sufleteste fata de consilierii sai, de care s-a folosit si pe care i-a lepadat rand pe rand. Apoi a facut ceea ce stia deja, cu o tara intreaga. Are insa o singura problema. El nu e Alexandru Macedon. Cu toata ostirea credincioasa si sicofantii sai, a ramas un imparat gol; iar noi nu suntem invinsi. (Marius Oprea)
