Pe doamna Sofia am gasit-o intr-o casa goala. De cand a fost operata nu se mai poate ridica si cat e ziua de lunga sta intinsa pe o saltea primita de la vecini.
Nu se poate misca, nu se poate spala, nu-si poate face de mancare. Din cand in cand, cate un vecin cu suflet vine sa se ingrijeasca de ea.
S-a gandit la un moment dat sa se omoare, ca sa nu mai traiasca in felul asta si sa nu mai fie un chin pentru cei din jur. A oprit-o insa credinta in Dumnezeu.
Mananca si traieste din mila altora. N-are nici pensie, nici ajutor social. Timp de 5 ani de zile a umblat pentru el pe holurile primariei. Insa in zadar!
N-are decat hainele de pe ea. Si acelea primite de pomana. In 1998, si-a vandut garsoniera cu dreptul de a ramane acolo pana la moarte. Acum, asteapta moartea sa o ea.
Acum, se lupta pentru ea vecinii. Si ei, parca, cu morile de vant. Toti au primit promisiuni pana acum. Femeia ar putea ajunge intr-un azil de batrani, nu se stie cand insa. Autoritatile spun ca trebuie sa urmeze procedurile legale: analize, documente, anchete sociale. Ceea ce inseamna timp si rabdare. Dar batrana nu prea mai are timp.
Zeci de batrani sunt in aceasta situatie. Iar din cauza birocratiei, multi dintre ei nu mai ajung sa primeasca ajutor.
