Un bolovan de ciment în loc de pat, dar şi de birou pentru şcoală, e tot ce mai are. Andreea, o copilă de 13 ani îşi duce existenţa sub cerul liber unde braţele mamei şi câteva file dintr-o carte sunt singura avere.Zace sub mila cerului, alături de mama pentru că cele două nu au mai putut suporta viața lângă tatăl copilei. Un om extrem de violent, acuză mama.
O soartă blestemată de două ori de un soţ, impropriu numit tată, care ar fi decis să-şi condamne femeia şi propria copilă la viaţa pe o. bordură!
Aşa este destinul lor. Mai rece, mai dur decât bucata de ciment care le este pat, sub pătura de stele. Aşa îşi duc traiul mama Nuţa și Andreea, fiica ei de doar 13 ani.
Așa le-am găsit și noi pe cele două. Îngemănate între o aşteptare mută şi o brumă de încredere dosită parcă în sacoşa ruptă, singura avuţie pe care o au. În dinţii nopţii, când lumea îşi duce somnul liniştit printe perne moi și pături pufoase, mama Nuţa şi Andreea se învelesc doar cu. speranţa. Speranța că poate mâine vor avea un loc doar al lor.
Doar Dumnezeu poate să ştie cât de greu îi este acestei fete. Ce simte un copil care are un singur lucru: braţele calde ale mamei care îi sunt şi scut şi absolut. Cerul este martorul suprem, zi de zi, seară de seară, la calvarul lor, la calvarul mamei Nuța şi al fiicei Andreea. Tot de la infinit, şi mama şi fiica aşteaptă un semn.
