Creştinii prăznuiesc astăzi Mucenicii sau sărbătoarea celor 40 de sfinţi! Ce trebuie să faci azi ca să ai noroc tot anul

În a nouă zi a babelor este Sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, zi în care femeile, duc la biserică mucenici, preparate tradiționale pentru acest praznic, iar după slujbă, ele dau de pomană, aceste ofrande de sufletul morților din familie. Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înainte de sărbătoarea Paştelui.

„Mucenicii“ preparați de gospodine în ziua praznicului reprezintă ofrande aduse celor 40 de mucenici pentru sacrificiul celor 40 de ostași creștini din Sevasta. În diferite zone geografice, aceste ofrande se numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi.

Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, considerat un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.

De-a lungul timpului, în țara noastră, la sărbătoarea Sfinților 40 de mucenici s-au păstrat mai multe obiceiuri frumoase, creştine, dar şi precreştine. Pentru a fi îmbelşugat, anul agricol care a început, ţăranii păstrează obiceiul să scoată afară plugul, peste care aruncă un ou, un semn al rodirii. În același timp, în multe sate ale ţării în mijlocul curţii se adună gunoiul din ogradă şi din casă, i se dă foc, iar tinerii sar peste flăcările acestui foc pentru a fi protejați de rele şi de boli tot anul. La sfârșitul ritualului, cenuşa este presărată în jurul copacilor şi în grădină.

În unele sate preotul face o slujbă de sfinţire a apei. Cu această agheasmă se stropesc plugurile şi toate uneltele agricole.

În ziua praznicului, în tradiţia populară se spune că Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi iau parte la un ritual de dezgheţare a pământului şi de „ slobozire” a căldurii pe ogoare şi în grădini. Şi în prezent, vârstnicii satelor mai „bat” pământul în această zi cu bâtele spunând: „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vreme bună/pentru plug şi arătură”. Totodată, prin această acţiune magică, bătrânii înarmaţi cu bâte sau cu maiuri vor să trezească forţele adormite ale pământului.

În Muntenia, în ziua praznicului, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi pe cele folosite la prepararea bucatelor pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară. Ritualul este urmat pentru că gospodarii să aibă hrană până la recoltă următoare. În finalul procesiunii, gospodina tămâiază încăperile casei, cu excepţia băii.

În Bucovina, se obişnuieşte ca fiecare gospodar, şi în special tinerii, „să bată” câte o mătanie pentru fiecare sfânt sau, așa cum spune o altă tradiție, să împlinească chiar câte 40 de mătănii pentru fiecare sfânt, şi aceasta pentru ca să dobândească mulţi ani, să fie sănătoşi tot anul şi, mai ales, pentru ca ei să găsească bani ascunşi în pământ.

Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Pescarul care va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănânci 40 de peştişori.

Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin ei consumă o lingură de semniţe de floarea -soarelui sau de dovleac.

Deseori, bărbaţii respectă obiceiul străvechi de a „bea” 40 de pahare de vin (chiar 44, după tradiţia geto-dacilor, care susţineau că au fost 44 de mucenici). Această tradiţie datează din moşi-strămoşi, când se credea că „ porţia” de 40 sau de 44 de pahare cu vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă. Numărul de 40 de pahare se asociază acest ritual pentru morți.