Urmărește A1 pe DiscoverIn urma cu cateva luni, spunea in gluma ca este expirat. A imbatranit, nu-l mai tin picioarele, nu mai aude bine si l-a lasat si vazul. Gandul ii era insa tot la partid. Sa revina in prim-planul politicii si sa intre in Parlament.
In vara, ii dadea binecuvantarea lui Victor Ciorbea sa repuna pe picioare un PNTCD sfasiat in tabere si macinat de conflicte.
"Desi sunt batran si bolnav, sprijinul meu, cat este, este acordat lui Victor Ciorbea in care imi pun speranta ca va restaura unitatea partidului." N-a apucat sa-si vada visul implinit. Marti seara, inima i-a cedat. Era acasa, mancase, s-a asezat pe canapea si a murit. La 94 de ani.
Cu o saptamana inainte, fusese internat la Fundeni din cauza unor tulburari de ritm cardiac. Inainte sa plece din aceasta lume, omul care a marcat destinul PNTCD a vrut sa mai semneze o hartie de la partid. Era vorba de o scrisoare adresata autoritatilor, legata de procesele care urmau sa aiba loc ieri.
"Au vrut sa se razboiasca cu presedintele Ion Diaconescu si pe catafalc", a comentat amar Victor Ciorbea, avocatul fostului lider taranist. Cu doua zile inainte sa moara, povesteste tot Victor Ciorbea, au discutat aproape doua ore despre situatia din partid.
"Cu ce te-as mai putea ajuta? Daca pot, iti mai dau si farama de sufletel pe care o mai am pentru a salva partidul si pentru a merge pe drumul dorit de inaintasi, pe drumul moralitatii, al cinstei, al corectitudinii, al dreptatii", i-a spus Diaconescu. "Gandurile sale se indreptau, secunda cu secunda, clipa cu clipa, la partid si la revenirea partidului", povesteste Ciorbea.
Cine a fost Ion Diaconescu
Nepot pe linie materna al liderului taranist Ion Mihalache, Ion Diaconescu s-a nascut la 25 august 1917, in comuna Botesti, judetul Arges. A intrat in PNT in 1936 si a fost membru in Biroul Central al organizatiei de tineret a partidului.
In 1942 a absolvit Facultatea de Electromecanica a Institutului Politehnic din Bucuresti si a lucrat ca referent tehnic in cadrul Ministerului Economiei Nationale pana in 1947.
La 30 de ani, a fost arestat. Ion Diaconescu a facut 17 ani de puscarie in cele mai mai dure inchisori comuniste - Jilava, Aiud, Ramnicu-Sarat, Nistru (1947-1964). Aici il cunoaste pe seniorul Corneliu Coposu.
"In puscarie m-a tinut in viata speranta, convingerea ca lucrurile se vor schimba in tara si in lume. Stiam ca toata lumea occidentala dorea aceasta Europa civilizata, unita, iar partidele noastre se aliniasera la aceasta politica, dar tara era condusa de Partidul Comunist. Noi traiam in acele vremuri cu speranta, si pe undeva era bine motivata, caci sub raportul fortei materiale mai tari erau cei din Vest, ca pana la urma aceasta lume a Occidentului ne va ajuta sa iesim din haos", declara anul acesta liderul taranist.
Dupa eliberarea din inchisoare, Ion Diaconescu a fost trimis in Baragan, cu domiciliu obligatoriu. S-a intors in Bucuresti si a lucrat ca inginer la intreprinderea Ascensorul Bucuresti, pana in 1980. In zilele Revolutiei din decembrie 1989, alaturi de alti fosti membri, Ion Diaconescu semneaza Apelul pentru intrarea PNT in legalitate si intra in prima linie a partidului, secondandu-l pe Corneliu Coposu, ca prim-vicepresedinte (1990-1995). Dupa moartea acestuia, preia presedintia partidului, pe care o detine timp de cinci ani, intre 1995 si 2000, dar si pe cea a CDR, o data cu alegerea lui Emil Constantinescu la Cotroceni.
Din 1996, Ion Diaconescu este ales presedinte al Camerei Deputatilor, pana in 2000. Este perioada in care toata lumea a aflat de "tanti Jeni", sotia. "Talica" sau "Mos Diaconescu" manca numai ce-i gatea "tanti Jeni". Tot atunci am facut cunostinta cu multii sai nepoti, varati care mai de care in locuri calde si functii inalte. Dar, inainte de toate acestea, Ion Diaconescu era vazut ca un reper moral, un anticomunist convins, care n-a renuntat niciodata la convingerile sale politice. Calitatile sale nu au fost insa suficiente pentru PNTCD.
Prins in disputele nesfarsite din coalitia de guvernare, partidul s-a erodat electoral atat de puternic incat, la alegerile din 2000, nici macar nu a mai intrat in Parlament. La 27 noiembrie 2000, Ion Diaconescu si-a dat demisia din functia de presedinte al partidului. De atunci s-a retras intr-un con de umbra, multumindu-se cu scaunul de presedinte de onoare al partidului. A ramas in memoria romanilor ca militant al restituirii in integrum a proprietatilor, al revenirii la monarhie, al lustrarii fostelor cadre ale PCR si al ideii de privatizare.
Anul trecut, pentru anii de inchisoare si munca silnica la care a fost condamnat de regimul comunist, Ion Diaconescu a dat statul roman in judecata, cerand despagubiri in valoare de 18 milioane de euro, bani pe care voia sa-i doneze PNTCD. "Maniu mi-a spus sa nu las partidul sa moara. Partidul este acum in agonie pentru ca nu mai are niciun ban", declara Diaconescu. Tribunalul Bucuresti a decis atunci ca statul roman sa ii plateasca doar 500.000 de euro. Anul acesta, Curtea de Apel a spus insa ca fostul lider taranist nu merita nici un ban si ca nu trebuie despagubit.
Dupa vestea mortii, ieri, toata lumea a avut numai cuvinte de bine despre Ion Diaconescu. Si fosti adversari politici, si oameni care odata il criticau, si colegi de partid. Multi dintre ei au venit sa se inchine in fata sicriului cu trupul neinsufletit, depus in holul sediului central al PNTCD din Piata Rosetti. "Iti promitem ca nu vom lasa partidul sa moara si nici sa cada in randurile dusmanilor", a scris Ciorbea in cartea de condoleante.
Sursa: Jurnalul National
