Luptatorul pentru adevar, Sfantul Gheorghe

Urmărește A1 pe Discover

Sarbatoarea Sfantului Gheorghe este una dintre cele mai frumoase si mai iubite de poporul roman. Nu intamplator este considerata si cea care anunta inceputul verii pastorale, tot asa dupa cum cea a Sfantului Dumitru marcheaza incheierea ei.

Anul acesta, sarbatoarea Sfantului Gheorghe a nimerit exact in sambata de dinaintea Pastilor, si, conform hotararii Bisericii Ortodoxe Romane, Sfantul va fi serbat a doua zi dupa Invierea Domnului.

Mantuitorul Iisus Hristos, care ne-a invatat cea mai puternica lectie, cea a IUBIRII, a avut un mucenic sfant ca nimeni altul, un razboinic pe nume Gheorghe, iar in constiinta populara romaneasca este unul dintre cei mai prezenti sfinti, numeroase biserici purtand hramul sau. Sfantul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Romane, dupa cum bine se stie.

Marele Mucenic Gheorghe s-a nascut in Capadocia intr-o familie de vaza, renumita pentru faptele sale cu adevarat crestinesti. Dupa moartea tatalui sau, Sfantul a fost crescut cu frica lui Dumnezeu de catre mama sa, care era din Palestina si stapanea domenii intinse. Tanarul a luat calea armelor, iar curajul sau l-a distins in lupta, devenind tribun al unui corp de armata. Luptandu-se vitejeste in razboaie, a fost apreciat si iubit de imparatul Diocletian.

Mai tarziu, in consiliul ce s-a tinut pentru persecutarea crestinilor, Sfantul Gheorghe a luptat din rasputeri impotriva imparatului, marturisindu-si credinta in Iisus Hristos. Imparatul, tulburat peste masura de comportamentul lui, a incercat sa-l atraga de la credinta crestina, dar adevarul era singurul in care Sfantul credea, chiar afirmand cu tarie ca este crestin si deci gata in orice moment sa patimeasca pentru Iisus Hristos.

Imediat dupa aceea, Sfantul Gheorghe a fost dus in temnita si supus torturilor celor mai ingrozitoare. Legat de o roata si sfasiat de fiarele ascutite care treceau prin corpul sau, si nu numai, a indurat Sfantul cu mare rabdare, laudand pe Dumnezeu fara sa scoata macar un suspin. Diocletian a crezut ca Sfantul si-a dat obstescul sfarsit, insa acesta a fost dezlegat si vindecat de ranile sale prin puterea lui Dumnezeu, care trimise un inger luminos ca sa-l imbarbateze.

Uimiti de minunea vazuta cu ochii lor, ostasii au alergat la imparat. Multi s-au minunat si au crezut in Iisus Hristos, printre care si imparateasa Alexandra (praznuita pe 21 aprilie), care, vazand pe Mucenicul tamaduit prin minune, auzind si de aratarea ingereasca, a crezut si a cunoscut adevarul. Diocletian a poruncit ca Sfantul Gheorghe sa fie ingropat intr-o groapa cu var nestins, dar si de aici a iesit nevatamat. Dupa aceea a poruncit sa aduca niste incaltaminte de fier, care sa aiba piroane lungi, cu care, fiind alungat, s-a ranit grozav la picioare, dar si de data aceasta s-a vindecat.

A doua zi de fata cu Senatul si toti dregatorii, Sfantul Gheorghe a fost chemat sa jertfeasca idolilor, dar Sfantul, cu multa indrazneala, nu a vrut si si-a marturisit credinta sa. A fost batut cu vene de bou, pana ce tot trupul sau deveni numai o rana, dar imediat a fost vindecat de Dumnezeu, si Diocletian a crezut ca numai prin farmece se vindeca el asa de curand. Deci porunci unui vrajitor renumit Atanasie sa-l biruie prin farmecele lui si sa-l omoare cu otrava.

Pregatindu-i acesta otrava, Sfantul a luat-o cu bucurie, dar, dupa un ceas, imparatul a vazut ca Gheorghe a ramas nevatamat. Dupa aceea, inviind un mort, multi au crezut, printre care si vrajitorul Atanasie.

Tot articolul, in Jurnalul National