Urmărește A1 pe DiscoverDurere fără margini, întrebări fără răspuns şi o copilărie furată mult prea devreme. Andreea are doar 12 ani şi o poveste cutremurătoare, scrie romaniatv.net.
Fetiţa şi-a pierdut mama când avea doar 5 ani, într-o zi de miercuri, într-un spital din Olt. A născut după câteva ore de chin cu preţul propriei vieţi. A adus pe lume un băieţel de 4.300 de grame. Născut în condiţii teribile, copilul nu avea să fie normal niciodată. Lipsa oxigenului, la naştere, a condus la un diagnostic extreme de dur: paralizie cerebrală.
Printr-o minune, băieţelul a supravieţuit. Deşi medicii nu i-au dat prea multe şanse la viaţă, copilul a învins moartea, însă cu ce preţ?
Strigăt de durere: Poate aude un om bun, căruia să îi pară rău de frăţiorul meu
"Acum 7 ani, pe 15 august, mama mea l-a născut pe fratele meu cu mare greutate, cu multă durere, iar ea s-a stins pe masa de naştere. Bunica mea, care ne-a crescut pe amândoi şi ne-a purtat de grijă de când tata ne-a părăsit, plecând în Italia, mi-a povestit că doctoriţa nu a avut grijă de mami la naştere şi că de atunci ea încearcă să facă dreptate pentru fratele meu. Unii oameni au încercat să o împiedice, dar bunica a mers mai departe, înaintând cu procesul până în prezent. Cred că şi aici ar avea nevoie de ajutor, a luptat din greu să plătească avocatul. Noi stăteam la ţară, la Seaca de Câmp, dar bunica s-a zbătut şi, deşi nu mai are serviciu, fiindcă a trebuit să renunţe la el când tata ne-a părăsit, a reuşit să închirieze un apartament în Craiova, ca să îl ducă pe Gabriel la şedinţe de recuperare, la tratament, la doctor. Dar se descurcă foarte greu, mai ales că medicamentele şi pamperşii lui costă mult.
Gabriel nici nu poate să mănânce normal, aşa că trebuie să aibă grijă şi de mâncarea lui. Abia se descurcă lunar cu chiria şi ce mai are de plătit. Încerc să o ajut şi eu, căutând ziare care ar vrea să publice povestea noastră. Poate aude un om bun, căruia să îi pară rău de frăţiorul meu şi să îi trimită ajutor.
Fratele meu are nevoie de medicamente, de ajutor pentru tratament, de pamperşi, bunica zice că ar avea nevoie să îl vadă şi un alt medic specialist, iar ea are nevoie de ajutor să aibă cu ce plăti chiria, întreţinerea şi să aibă grijă şi de mine. Se zbate să câştige procesul pentru fratele meu şi îmi spune că speră că va putea să ne ofere o viaţă mai bună şi că nu va mai trebui să suferim atât. Mi-a promis că, deşi tata ne-a părăsit, iar mami nu mai este, ea o să ne fie mereu alături şi nu o să ne lase vreodată. Şi eu ştiu că aşa e.
Vă rog să o sprijiniţi, mai ales că eu tare aş vrea să-l văd pe fratele meu că merge şi vorbeşte şi râde, iar pe bunica să n-o mai văd că oftează şi lăcrimează toată ziua. Frăţiorul meu a rezistat din greu 7 ani. Cu ajutorul dumneavoastră ar putea să ne zâmbească şi el odată", sunt cuvintele Andreei, un copil de 12 ani.
Detalii despre povestea cutremurătoare, dar și despre modalitatea de a-i ajuta pe cei doi frați, AICI!
