Adaugă-ne ca sursă preferată în GooglePe 19 ianuarie este prăznuit Sfântul Macarie despre care se spune că a săvârșit minuni de-a lungul vieții sale. Una dintre acestea este faptul că Sfântul căpătase de la Hristos putere și asupra morții, astfel încât fericitul Macarie s-a învrednicit a săvârși învieri.
Sfântul Cuviosul Macarie Egipteanul este pomenit de Biserica Ortodoxă la 19 ianuarie.
S-a născut în jurul anului 300, în partea de nord a Egiptului, într-o familie creştină, tatăl său fiind preot. Întâmplându-se, ca nu mult după căsătorie, să moară atât soţia cât şi părinţii săi, a părăsit locurile natale şi s-a făcut monah.
Pentru virtuţile sale a fost hirotonit preot şi pus să slujească la biserica dintr-un sat. A fugit în pustiu și a trăit într-o colibă.
Sărbătoare religioasă 19 ianuarie
În urma unei întâmplări care i-a produs multă tulburare a decis să meargă în pustia „cea mai adâncă", în pustiul ce numea Sket. Aici l-a vizitat Sfântul Antonie cel Mare de la care a primit sfat şi binecuvântare. A murit la vârsta de 90 de ani, în pustia sketică, înconjurat de ucenici.
Sfântul Macarie Alexandrinul a fost preot al aşezărilor călugăreşti numite Chilii.
Sărbătoare religioasă 19 ianuarie. El a dovedit linişte şi răbdare deplină şi a săvârşit lucruri măreţe şi minuni. De faptele lui cele bune s-a minunat şi marele Antonie zicând: "Iată Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine, şi vei fi mai departe moştenitor al faptelor mele bune". Acest Macarie, când auzea că cineva a făcut o faptă duhovnicească de seamă, umplându-se de râvnă, o îndeplinea şi el. Astfel, auzind că monahii de la Tabenisi în tot postul mare mâncau bucate negătite la foc, s-a hotărât să nu mai mănânce şapte ani bucate pregătite la foc, ci numai verdeţuri crude şi legume muiate. Se lupta să înlăture şi somnul: douăzeci de zile şi douăzeci de nopţi n-a intrat sub vreun acoperământ, ci a stat afară în arşiţa zilei şi în frigul nopţii
Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufrasia
Această muceniţă a fost din cetatea Nicomidiei şi a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de neam vestit, fiind împodobită cu obiceiuri înţelepte şi bune. Deci, nevrând să jertfească demonilor, a fost bătută cumplit. Şi rămânând mai departe neînduplecată a fost dată unui bărbat barbar, să fie batjocorită. Dar ea l-a amăgit pe acesta zicându-i că, dacă nu o va necinsti, îi va da o doctorie care îl va feri de loviturile săbiilor şi de năvălirile vrăjmaşilor. Şi ca dovadă a tăriei acestei doctorii, i-a zis să-şi încerce sabia pe gâtul ei, care ar rămâne neatins de orice lovitură. Acest barbar crezând spuselor ei şi-a repezit cu putere sabia în această muceniţă, care-şi întinsese gâtul, şi aşa i-a tăiat capul.
