Scrisoarea lui Albert Einstein care a rămas în istorie. Pe cine voia să vadă cu Premiul Nobel și de ce se îndoia de alegerea sa

Urmărește A1 pe Discover

Pe 30 septembrie 1931, Einstein îi propunea pentru Premiul Nobel pentru Fizică pe Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg, doi dintre pionierii mecanicii cuantice.

Documentul s-a păstrat până astăzi și este cu atât mai interesant cu cât Einstein nu s-a limitat la a scrie două nume. A explicat de ce îi considera pe cei doi demni de prestigioasa distincție și chiar a spus pe cine ar alege primul dacă decizia i-ar aparține.

Ce scria Albert Einstein în scrisoarea din 30 septembrie 1931

Scrisoarea lui Albert Einstein este datată 30 septembrie 1931 și a fost trimisă Comitetului Nobel. Potrivit www.physicstoday.aip.org, fizicianul îi nominaliza pe Erwin Schrödinger și Werner Heisenberg, două dintre figurile esențiale în dezvoltarea mecanicii cuantice.

La vremea respectivă, mecanica cuantică era încă un domeniu relativ nou, iar ideile care astăzi reprezintă fundamentul fizicii moderne ridicau numeroase întrebări.
Einstein considera însă că munca celor doi avea o importanță uriașă. Schrödinger și Heisenberg dezvoltaseră, independent unul de celălalt și prin abordări diferite, contribuții fundamentale la mecanica cuantică: „În opinia mea, această teorie [mecanica cuantică] conține fără îndoială o parte din adevărul ultim”, scria Einstein, potrivit traducerii scrisorii publicate de www.physicstoday.aip.org.

Fizicianul considera că realizările celor doi erau independente una de cealaltă și atât de importante încât nu ar fi fost potrivit ca aceștia să împartă același Premiu Nobel.
Rămânea însă o întrebare: dacă ar fi trebuit să aleagă unul singur pentru a primi primul premiul, pe cine ar fi ales Einstein?

Albert Einstein îl prefera pe Erwin Schrödinger

Dacă decizia i-ar fi aparținut, Albert Einstein ar fi mers mai întâi pe mâna lui Erwin Schrödinger. Potrivit www.physicstoday.aip.org, Einstein aprecia realizarea lui Schrödinger ca fiind mai importantă, deoarece avea impresia că ideile dezvoltate de acesta ar putea avea o aplicabilitate mai largă decât cele ale lui Heisenberg. Pe de altă parte, Einstein recunoștea și un avantaj important al lui Werner Heisenberg: prima sa lucrare importantă fusese publicată înaintea celei a lui Schrödinger.

Și tocmai aici apare unul dintre cele mai interesante detalii ale scrisorii. După ce își exprima preferința pentru Schrödinger, Einstein adăuga o precizare: „Aceasta este însă doar opinia mea, care poate fi greșită”, potrivit www.physicstoday.aip.org. Cu toate aceste rezerve, concluzia sa era clară. Dacă ar fi trebuit să decidă el ordinea, Einstein i-ar fi acordat mai întâi Premiul Nobel lui Schrödinger.

Scrisoarea lui Einstein a fost trimisă după termenul pentru Nobelul din 1931

Există și un alt amănunt interesant în povestea documentului. Scrisoarea este datată 30 septembrie 1931, cu toate că termenul-limită pentru nominalizările la Premiul Nobel din acel an expirase pe 31 ianuarie. Potrivit www.physicstoday.aip.org, Einstein trebuie să fi știut că propunerea sa nu mai putea fi luată în considerare pentru premiul din 1931, ci abia pentru cel din 1932. Nu se știe cu certitudine de ce a ales să trimită scrisoarea în acel moment.

Arhiva oficială www.nobelprize.org confirmă nominalizarea făcută de Albert Einstein pentru Werner Heisenberg și Erwin Schrödinger pentru Premiul Nobel pentru Fizică din 1932. Einstein avea să-l nominalizeze din nou pe Schrödinger și pentru premiul din 1933. Einstein nu era, de altfel, singurul nume uriaș al fizicii care îi susținea pe cei doi. Niels Bohr îi nominalizase și el pe Heisenberg și Schrödinger. Spre deosebire de Einstein, însă, Bohr îl plasa pe Heisenberg înaintea lui Schrödinger, potrivit www.physicstoday.aip.org.

Ce s-a întâmplat cu Heisenberg și Schrödinger

În cele din urmă, amândoi aveau să primească prestigioasa distincție. Werner Heisenberg a primit Premiul Nobel pentru Fizică aferent anului 1932 pentru contribuția sa la dezvoltarea mecanicii cuantice.

Premiul a fost anunțat în 1933, după ce acordarea lui fusese amânată, potrivit informațiilor publicate de www.nobelprize.org. Erwin Schrödinger a primit, la rândul său, Premiul Nobel pentru Fizică din 1933. El a împărțit distincția cu Paul Dirac, pentru descoperirea unor noi forme productive ale teoriei atomice.

Povestea devine și mai interesantă în cazul lui Dirac. Acesta nu apărea deloc în scrisoarea lui Einstein. Potrivit www.physicstoday.aip.org, Albert Einstein nu l-a nominalizat niciodată pe Paul Dirac pentru Premiul Nobel. În cele din urmă, însă, descoperirile experimentale au oferit un sprijin important teoriilor lui Dirac, iar fizicianul britanic a ajuns să împartă Nobelul cu omul pe care Einstein îl preferase în scrisoarea sa, Erwin Schrödinger.

La 95 de ani de la momentul în care a fost scrisă, scrisoarea lui Albert Einstein rămâne nu doar un document important din istoria Premiilor Nobel, ci și mărturia unui moment în care unele dintre ideile care aveau să schimbe definitiv felul în care înțelegem lumea erau încă în plină construcție.

Citește și: Un copil român are IQ-ul lui Einstein la doar 13 ani: „Mintea mea caută tot timpul lucruri noi”