Sfânta Maria Mare 15 august 2018. Hram și pelerinaj la Mănăstirea Rohia

De Sfânta Maria Mare, credincioșii creștini se unesc întru rugăciune, fiind alături cu sufletele unii de alții și preaslăvind-o pe Sfânta Fecioară Maria. În această zi de sărbătoare, mulți dintre aceștia merg la bisericile din apropiere, la slujba sfintei liturghii. Alții preferă să plece în pelerinaje organizate de primăriile satelor sau orașelor din care provin.

Foarte mulți creștini aleg să sărbătorească hramul Mănăstirii Rohia în această sfântă zi, mergând în pelerinaj. Mănăstirea Rohia sau Mănăstirea Sfânta Ana este localizată într-o minunată zonă montană din Maramureș. Datorită frumuseții locului și a liniștii sufletești pe care mulți o găsesc acolo, mănăstirea a ajuns să atragă mulți credincioși de peste hotare.

Mănăstirea se află în “Țara Lăpușului” și este considerată unul dintre cele mai prestigioase monumente bisericești din România. Situată în inima unei păduri de stejar și de fag, pe coama unui deal, mănăstirea este o oază de liniște iar peisajele sunt încântătoare. Ea se află sub îndrumarea canonică a Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramureșului și Satmarului.

Istoricul Mănăstirii Rohia

Înființarea acestui sfânt lăcaș este strâns legată de viața preotului Nicolae Gherman. El a fost paroh în satul de la poalele Dealului Viei - Rohia. Pe acest deal a fost ridicată mai târziu mănăstirea. Nicolae Gherman a zidit această mănăstire în memoria fiicei sale care a murit în 1922.

Legenda spune că fetița îi apărea în vis tatălui ei, rugându-l să ridice “o casă Maicii Domnului” în Rohia. Acesta a realizat că este vorba despre o hotărâre divină și a decis să construiască această frumoasă mănăstire în cinstea fetei lui. Ajutat de sătenii, el decide să ridice Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului într-o poiană unde, legenda spune, fusese înfiptă o cruce.

Peste câteva zile crucea a dispărut, fiind găsită pe coama unui deal, pe o stâncă, locul unde se află azi frumoasa mănăstire. În anul 1923 au început lucrările pentru ridicarea bisericii. Construirea ei a durat aproximativ doi ani, timp în care Nicolae Gherman a primit ajutorul a sute de credincioși.

Abia în 1926 aceast lăcaș de rugăciune a fost sfințit de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului, chiar de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Astfel, această zi sfântă a devenit hramul Mănăstirii Rohia. Până în 1965, biserica a fost la stadiul de schit. Începând cu 1965 și 1970, drumul de acces a fost amenajat și s-a introdus curent electric.

Despre pelerinaj

Creștinii care pornesc astăzi în pelerinaj la această sfântă mănăstire merg din dorința de a se ruga împreună cu sfinții părinți la Maica Domnului. Lăcașul de cult constituie un patrimoniu, fiind compus din “Colțul maramureșan” ce constă într-o biserică de lemn și o casă (2001), “Poarta din sat” (1999-2001), “Casa Albă” (1988-1992), “Poarta maramureșană” (1988) de la intrarea în mănăstire, “Altarul de vară” (1980-1983), “Casa Poetului” (1977-1979), “Casa cu Paraclis” (1973-1975), “Casa Stareției” (1969-1972), “Casa de Stejar” (1965).

Toate aceste valori din patrimonul mănăstirii au putut fi puse în valoare cu ajutorul unor stareți dedicați și muncitori. Cea mai mare realizare pentru acest sfânt lăcaș rămâne puterea de a-i aduna pe români în număr foarte mare pe parcursul a 70 de ani de existență. Credincioșii care ajung pe plaiuri ardelene sunt așteptați să pătrundă în această oază de frumos și liniște unde bunătatea îi unește întru rugăciune și smerenie.

Sursă foto: crestinortodox.ro