Cu lacrimi în ochi, un tată îşi cheamă fiica acasă. Iulia, eleva eminentă de la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, ar fi trebuit să fie, astăzi, la olimpiada de fizică. Fata a dispărut miercuri la prânz, în drum spre şcoală. A lăsat în urmă un zâmbet şi un semn de rămas bun trimis mamei, de pe peronul unei staţii de metrou. De patru zile, poliţiştii răscolesc gările, opresc maşinile, întreabă taximetriştii şi o caută pe Iulia chiar şi la mănăstiri.
”Iulia, dacă te-ai uitat măcar o clipă zilele astea la televizor, ai fi văzut cât de mult esti apreciată, cât de mult eşti iubită, cât de mult eşti lăudată pentru că eşti aşa de bună!”. Cu lacrimi picurate până şi în glas, tatăl îşi cheamă copila acasă.
”Te aşteaptă toate lucrurile tale din camera ta. Sunt într-un loc unde ţie îți plăcea foarte mult. Te rugăm, vino acasă!”. Sunt cuvinte pe care tatăl le spune iar şi iar. Ca o chemare. Cu speranţa că, undeva, vorbele lui vor putea să-i întoarcă Iuliei paşii spre casă.
Citește mai multe pe observator.tv!
