Ultima zi din viața lui TOMA CARAGIU: ”Ce te uiți așa la mine de parcă ți-ai lua adio?”

Dupa opt ani de la cutremurul care a zguduit România, în 1985, apare o "Carte despre Toma Caragiu", la editura ”Meridiane”, in care se relateaza "filmul" mortii marelui actor. Capitolul intitulat "Vineri, 4 martie 1977" expune cum si-a petrecut ziua, pe ore si cu specificatii clare... Relatarea incepe cu o fraza cat o concluzie: "In aceasta zi de primavara, cine se gandeste la moarte?

„Intamplarea nefasta face ca Toma sa fie tocmai acum liber, sa nu aiba spectacol, repetitie, filmare, inregistrare, proba, lectura, vizionare si nici vreo alta obligatie”.

09:30. Se urca in masina cu sotia si pleaca la Peris.

12:00. Marturiseste ca vocea vechiului sau prieten, Chirita, cu care vorbise la telefon cu o seara inainte, ii sunase cam trist in receptor si decide sa-i faca o vizita la Titu, la gospodaria avicola, cu gandul de a participa apoi la agapa traditionala a echipei de filmare ce realiza primul tur de manivela al peliculei "Iarba verde de acasa". Chirita ii primeste cu toata afectiunea si ii retine la masa. Toma, ca de obicei, povesteste, canta, rade, e in verva si ii fascineaza pe meseni, ca nimeni altul. Din gluma in gluma, e provocat la o partida de biliard, provocare pe care o accepta cu bucurie.

15:00. Sotia sa se plictiseste si il anunta ca intentioneaza sa plece in plimbare pe Valea Prahovei. Toma o priveste mirat, tacut, intr-un mod atat de straniu, incat din usa femeia se simte obligata sa-l intrebe: "Ce te uiti asa la mine, de parca ti-ai lua adio?!?...Te sun la noua si jumatate acasa.." (n.r.-cutremurul a avut loc la ora 21.22).

18:30. Unul dintre oaspetii aflati la Chirita se ofera sa-l aduca la Bucuresti cu masina sa. Sositi in fata casei nu se indura sa se desparta, mai stau de vorba in fata blocului, ba chiar si langa usa liftului pana sa-si ia ramas bun si pana ce actorul sa se urce in apartamentul sau de la etajul II.

19:15. Toma Caragiu telefoneaza unei prietene pentru a o informa ca a adus de la Titu niste ficatei de pasare proaspeti.

19:22. Il suna pe Cristian Popisteanu (n.r. - Directorul revistei ”Magazin Istoric”). In volumul mentionat, la aceasta ora figureaza o marturisire de mai tarziu a lui Popisteanu: "Cum sa-mi imaginez eu ca telefonul lui a fost apelul de adio? Doar stiam ca are inca atatea de facut in lungul sau drum, doar vocea lui era mai stenica decat oricand (...). M-a rechemat peste cateva minute spre a ma instiinta ca joaca in «O scrisoare pierduta» duminica, 6 martie, la matineul de la ora 10. Destinul intercepta ultima noastra convorbire?"

Articolul continuă după reclamă

“Astept pe cineva, e tarziu”

19:30. Ii telefoneaza lui Alexandru Bocanet (n.r. - regizor român, cu care Toma Caragiu a lucrat la ”Gloria nu cântă”, ultimul lor film, pentru care actorul avea să primească, post mortem, premiul ACIN 1977) anuntandu-l ca este acasa si ca il invita la el sa stea de vorba, sa discute despre proiectele lor;

19:35. Il suna pe Nicolae Susan (...).

19:50. Soneria de la intrare isi face auzit clopotelul. Actorul iese grabit din baie si se duce sa vada cine e. Dragos! Unchiul Toma il roaga sa coboare cu Pusi sa-l plimbe.

20:00. Dragos revine cu catelul si il gaseste pe Toma imbracat, cu camasa rosie, cu blue-jeansii prinsi cu centura lata, cu catarama sub burta si ghetele lui elastice de antilopa (...). “Astept pe cineva, e tarziu”, insista Toma (...).

20:10. Coboara la barul "Continental" sa cumpere doua sticle de apa minerala si niste tigari. Barul nu era inca deschis, dar Toma ca fiind "de-al casei" si iubit de toti cei din bloc, e servit de indata.

Nu mai raspunde nimeni

20:25. Il suna la telefon Sergiu Verona, propunandu-i sa ia masa impreuna la "Capsa".

20:30. Soseste Andu Bocanet si relateaza, in timp ce isi scoate sapca si pardesiul, ca primul sau lung-metraj, in care Toma detine rolul principal a iesit din laborator. E copie-standard! Actorul pune pe masa o sticla de whisky (...) toarna in doua pahare – desi Andu nu bea (...).

20:40. Primeste un telefon de la un prieten care se afla la "Capsa".

20:55. Vine la el un prieten cu logodnica sa.

21:00. Il expediaza pe nepotul Dragos acasa.

21:10. Ii telefoneaza o prietena pentru a-i propune un rol principal. Sotia inca nu sunase...

21:15. Suna telefonul. Mama lui Toma se intereseaza daca Dragos a plecat. "Adineauri", ii raspunde Toma. "Si tu ce faci, magarus?", il intreaba mama. "Mai am putina treaba si ma duc pe la teatru"...

21:22. Orasul se cutremura apocaliptic...(...). Cainele sta in fata usii si scheauna jalnic (...). Plutonierul major Dinu, de garda in fata Ambasadei R.S.Cehoslovaca (situata vizavi) depune marturie oculara: blocul Colonadelor 3 s-a pravalit, s-a dezagregat, lent, parca filmat cu incetinitorul, intai partea de sus, alunecand etaj cu etaj. Intreaga masa a cladirii, cu un huruit cumplit, se naruie...Apartamentul lui Toma, aflat la etajul doi, ramane aproape intact. In momentul cutremurului s-au ivit pentru ei trei posibilitati: sa ramana in casa, sa iasa pe scara de serviciu (scapata si ea fara vatamari), sa coboare pe scara principala...".

Relatarea se incheie astfel: "Suna telefonul, dar la numarul apelat, 16.61.48, nu mai raspunde nimeni...".

Cutremurul din 4 martie 1977 a avut loc la ora 21:22, avand o o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter si a facut timp de aproximativ un minut peste 1.500 de victime, din care aproximativ 1.400 doar in Capitala.

La nivelul intregii tari, au fost peste 11.000 de raniti si aproximativ 35.000 de locuinte s-au prabusit. Cele mai multe pagube materiale s-au inregistrat, evident, tot in Bucuresti, unde peste 33 de cladiri si blocuri mari s-au prabusit. S-a estimat că pagubele s-au ridicat la două miliarde

*Personalitati romanesti ucide de cutremurul din 1977:

- Toma Caragiu, actor roman de teatru si film (n. 1925)