Zece ani. Atat a asteptat Eduard Novak Jocurile Paralimpice. Si, atunci cand a sosit momentul, ne-a aratat ca se poate. "De mult am rezultate bune pentru Romania. Am fost de trei ori campion mondial. Daca stiam ca puteam face atatia oameni fericiti, munceam mai mult...", spune campionul. Putine cuvinte, insa, despre miile de ore de antrenament.
Doar el stie cat a muncit "in secret". In taina, pentru ca aproape nimeni nu a stiut cine e si cu ce se ocupa. "Cand te scoli in fiecare dimineata si vrei sa dobori un record nu te scoli pentru bani sau ca sa fii in televiziune. Nu pentru asta o faci. Eu, ca sunt aici, sunt si pentru mine, dar si pentru persoanele care sunt in situatia mea. Mai trebuie sa vrem din inima, sa facem, sa credem, sa avem o mentalitate. Picioarele sunt doar 20 la suta din tot", marturiseste Eduard.
Inceputul a fost, ca intotdeauna, dificil. Si plin de obstacole: "A fost foarte greu, am pierdut toata munca mea de 15 ani. Dupa o luna deja ma gandeam deja la ce sport pot sa fac in conditia mea. Trebuie sa ai focul acela in tine, sa vrei sa realizezi, sa dai si pentru altii. Daca nu dam informatia mai departe, moare cu noi".
Isi va aminti cineva, peste doi sau trei ani, de Eduard? Ramane de vazut...
