Urmărește A1 pe Discover
Citeste pe gsp.ro un interviu sincer si transant despre gandurile si planurile Nadiei Comaneci
„Ma consider o femeie implinita, ma bucur de toate momentele in care Dylan, cel mic, descopera lumea, de clipele in care pot fi cu el. Langa mine am un sot minunat, o familie unita si multi prieteni. Sunt o femeie activa, sunt implicata in multe proiecte: managementul Academiei de Gimnastica pe care o detinem in Oklahoma, participari la diverse evenimente ce tin de gimnastica si sport, proiectele de reprezentare. Ma dedic cu foarte mare daruire in sprijinirea diverselor cauze sociale si sprijin activ proiectele mele de suflet: Special Olimpycs, Muscular Dystrophy Association si Fundatia Nadia Comaneci. Toate aceste lucruri ma fac sa raman in forma, sa ma simt foarte bine. Atunci cand ma implic intr-un proiect ma implic cu toata daruirea si nu ma opresc decat atunci cand obtin maximul. Cred ca, daca toti facem acest lucru, vom putea construi o lume mai buna pentru noi si cei mici.
Am ramas aproape de lumea sportului, imi place sa sprijin miscarea sportiva, careia ii datorez atat de mult. Sportul a evoluat foarte mult, a devenit o adevarata industrie, dar si-a pastrat totodata puritatea si corectitudinea. In sport, daca esti bun, lumea va recunoaste acest lucru. Comparativ cu alte natiuni, romanii au mare potential in sport si au dovedit acest lucru, din pacate, trecem printr-o perioda in care ne stabilim greu prioritatile si foarte putini copii fac sport, este foarte greu sa gasesti valori daca nu ai o baza foarte mare de selectie. Am privit totdeauna cu incredere in viitor, dar pentru acest lucru am muncit, am depus tot efortul pentru ca ceea ce am vrut sa se intample - Nadia COMANECI
Nadia Comaneci, cea mai iubita campioana a inimilor noastre
Nadia s-a nascut la Onesti si a fost botezata dupa „Nadejda" („Speranta"), eroina a unui film.
A concurat pentru prima data la nivel national in Romania, in 1970, ca membra a echipei orasului sau. Curand, a inceput antrenamentele cu Béla Károlyi si sotia acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai tarziu in Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La varsta de 13 ani, primul succes major al lui Comaneci a fost castigarea a trei medalii de aur si una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. In acelasi an, agentia de stiri Associated Press a numit-o "Atleta Anului in Romania".
La 14 ani, Comaneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vara din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai ca a devenit prima gimnasta care a obtinut scorul perfect de zece la olimpiada (de sapte ori), dar a si castigat trei medalii de aur (la individual compus, barna si paralele), o medalie de argint (echipa compus) si bronz (sol). Acasa, succesul sau i-a adus distinctia de „Erou al Muncii Socialiste", fiind cea mai tanara romanca distinsa cu acest titlu.
Comaneci si-a aparat titlul european in 1977, dar echipa Romaniei a iesit din competitie in finale, in semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comaneci cu greutate peste medie si iesita din forma. Caderea la paralele a trimis-o pe locul 4, insa a castigat titlul la barna.
In 1979, Comaneci, din nou la greutate normala, a castigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reusit aceasta performanta). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a castigat concursul preliminar, dar a fost spitalizata inainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectari a sangelui in urma unei taieturi la incheietura mainii, cauzata de o catarama din metal. In ciuda recomandarilor doctorilor, ea a parasit spitalul si a concurat la barna, unde a obtinut nota 9,95. Performanta sa a conferit Romaniei prima medalie de aur in concursul pe echipe.
A participat si la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasandu-se a doua dupa Elena Davidova la individual compus, cand a fost nevoita sa astepte pentru nota pana ce Davidova si-a incheiat exercitiul. Nadia si-a pastrat titlul la barna, dar a castigat si o noua medalie de aur, la sol, si una de argint, impreuna cu echipa. (sursa: Wikipedia)
