În urmă cu 157 de ani, în inima Centrului Vechi din Bucureşti, pe strada Smârdan, nr. 39, se scria istorie! Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în seara de 23 ianuarie, conducător al Ţării Româneşti şi al Moldovei, reunind cele două teritorii sub cupola Principatelor
În timp ce la Iași unirea Moldovei cu Țara Românească a fost sărbătorită de zeci de mii de oameni și câteva sute de politicieni, la București evenimentul a trecut aproape neobservat. Doar câteva zeci de oameni de cultură s-au adunat în Centrul Vechi, pe strada Smârdan, în fața fostului Hotel Concordia. Cel mai important dintre ei - colonelul de cavalerie Alexandru Ioan Cuza, care, pe 5 ianuarie, fusese desemnat domn al Moldovei.
„În această clădire se afla în anii Unirii Ţărilor Române, Hotelul Concordia, unde în seara de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntaşii Partidei Naţionale, ca domn al Ţării Româneşti“. Asta scria, până în 2010, pe o placă memorială amplasată la baza unei clădiri din inima Bucureştiului.
Prea puţini mai sunt astăzi cei care mai ştiu de însemnătatea acestui loc. Cei mai mulţi dintre trecători evită locul. O altă placă a luat locul celei originale: "Atenţie, cade tencuiala!". Trist, dar parcă ne merităm soarta...
CITEŞTE ŞI Nu avem voie să uităm! 24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România!
ISTORIA HOTELULUI CONCORDIA, BIJUTERIE A COROANEI BUCUREŞTIULUI!
Construit în 1852, Hotelul Concordia avea nu mai puţin de 90 de camere, un restaurant cu ştaif unde burghezia se desfăta cu specialităţi franţuzeşti, italiene sau germane, o cafenea şi sală de biliard. Elita politică a acelor vremuri, mari industriaşi şi diplomaţi străini alegeau acest hotel datorită reputaţiei sale.
DOUĂ INCENDII NU L-AU DOBORÂT. REGIMUL COMUNIST, ÎNSĂ, I-A ADUS SFÂRŞITUL!
Hotelul a fost mistuit de flăcările a două incendii devastatoare, unul în 1884 şi altul în 1901, însă de fiecare dată a fost refăcut complet şi astfel blazonul său a fost salvat. Regimul comunist, însă, i-a adus sfârşitul. Trecut în ograda ICRAL-ului, hotelul a găzduit oameni din clasă muncitoare, care nu au ţinut cont de însemnătatea locului şi au intervenit după propriul plac asupra construcţiei, scrie HISTORIA.RO.
După Revoluţie, hotelul stă în paragină aproximativ 10 ani, apoi este câştigat de un cetăţean străin care îl vinde rapid în toamna anului 2003. De atunci, prin „grija“ propietarilor şi indiferenţa fără margini a autorităţilor, o clădire care poate spune una dintre cele mai importante poveşti ale României moderne zace lipsită de glorie.
