Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleSe pare ca Ioan Holender este longeviv nu numai in calitatea de director al Operei de Stat din Viena, institutie pe care a condus-o aproape doua decenii, ci si ca director artistic al Festivalului si Concursului International George Enescu, pozitie pe care o ocupa de aproape un deceniu.
Pentru Dumneavoastra, cel nascut in 1935, Festivalul inseamna si amintiri dinainte de a fi in fruntea Festivalului.
Ioan Holender: Insemna foarte mult, caci am fost prezent chiar la prima editie, in 1958, cand mai traiam in tara, si imi amintesc foarte bine de concertul dirijat de George Georgescu, cu participarea lui Yehudi Menuhin si a lui David Oistrah cu Dublul concert de Johann Sebastian Bach. Festivalul Enescu a fost pe vremea aceea pentru mine o raza de lumina, o lumanare in bezna ce incet a cuprins toata tara, a fost o raza de speranta. Toate cele XIX editii de pana acum, sub toate regimurile, inclusiv cele ale dictaturii, au fost intotdeauna de o calitate exceptionala, iesita si astazi din comunul nivelului calitativ al muzicii din tara noastra. Este de o importanta profunda pentru mine personal si, bineinteles, si artistic. A fost, este si sper ca va fi si in viitor.
Ioan Holender, de cand sunteti in fruntea Festivalului si Concursului sunt sigura ca ati avut niste tinte. Enumerati-le pe cele importante si spuneti-mi: le-ati atins?
Partial, dar nu absolut. Tintele interpretative, tintele de re-creatie ale creatiei nu le atingem niciodata asa cum dorim, pentru ca absolutul nu exista nici in arta si nici in cultura. Ne-am apropiat cateodata, foarte rar, de momente absolut iesite din comun. As dori sa remarc ultimul concert cu muzica de Mahler, dirijat de Zubin Mehta la penultima editie a Festivalului. In general, am cautat sa ridicam nivelul general, sa incingem curiozitatea generala, pentru tot ce aducem la Festival. Concursul de compozitie este una dintre laturile cele mai importante, care cred ca s-a dezvoltat pe parcursul acestor ani foarte-foarte bine.
Imi aduc aminte de criticile si de "marele zgomot" ce s-a iscat cand am spus ca "n-are rost sa facem un concurs de canto, bazat in primul rand pe muzica lui Enescu, pentru ca nu avem literatura suficienta si nu exista interes suficient in lume, si avem concurenti putini. Hai sa facem compozitie, hai sa facem instrumente". Anul acesta introducem si violoncelul, pe langa vioara si pian. Nivelul spectacolelor de opera si al participantilor oaspeti straini in cadrul spectacolelor cred ca a crescut mult comparativ cu ceea ce a fost. In aceasta editie avem trei nume de dirijori (fara a face un clasament): Papano, Mehta si Baremboim, personalitati de prim rang! Prezenta celor trei si a orchestrelor pe care le dirijeaza, de la Roma, din Israel si din Berlin, este un fapt unic in palmaresul festivalurilor din Europa.
Alaltaieri (luni, 22 august) am fost la Festivalul de la Salzburg si i-am inmanat directorului artistic, Markus Hinterhauser, programul Festivalului Enescu. Mi-a spus ironic: "Ma mira ca mai vii la Festivalul meu de la Salzburg, daca ai un asemenea Festival la Bucuresti!" Bineinteles, comparatiile intotdeauna schiopateaza si nici nu-mi plac prea mult. In primul rand Festivalul de la Salzburg este un festival teatral iar noi avem unul orchestral, cameral si de alte genuri... De altfel Hinterhauser va veni cateva zile la aceasta editie a Festivalului Enescu, este prima lui vizita in Romania.
Citeste articolul integral in Jurnalul!
S-a lansat Fin.ro Magazin... O premiera la Festivalul "George Enescu": concursul de violoncel...
