"Radu Comsa traieste in spital un examen al propriei vieti si constiinte. Dupa ce a trait o viata usoara, cu evidente apetituri ariviste, razboiul rastoarna in el totul: isi face iluzia ca ar putea sa schimbe lumea. Renunta singur la viata dinainte, reneaga totul, in ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la insingurare, la drama. Lumea nu se poate schimba! Aceasta idee trebuie sa fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comsa ¬ lumea inconjuratoare. De la aceste premise cred ca trebuie sa duc mai departe materia filmului." Sunt cuvintele pe care Alexandru Tatos le nota in Jurnal (publicat in acest an la Editura Nemira) la data de 17 martie 1984, anul in care a inceput lucrul la filmul "Intunecare".
Pagini intregi de jurnal tradeaza gandurile unuia dintre cei mai importanti regizori ai cinematografiei romanesti, framantari din acei ani in care productia de film avea nevoie de multe aprobari speciale... Si de toate acestea nu scapa nici pelicula "Intunecare" dupa romanul lui Cezar Petrescu, avandu-l in rolul principal, cel al lui Radu Comsa, pe Ion Caramitru. La 1 iulie 1985, la Eforie Nord au inceput filmarile la aceasta productie despre care Tatos avea sa noteze dupa o luna, la inceputul lui august: "Filmarile inainteaza greu. Pot sa afirm ca este cel mai greu film pe care l-am facut. Greu din toate punctele de vedere...".
Acum, dupa mai bine de doua decenii, Ion Caramitru, interpretul rolului principal, si-a amintit de acele zile in care "Intunecarea" lui Cezar Petrescu a devenit film...
Jurnalul National: Care e prima amintire care va vine in minte legat de filmarile de la "Intunecare" intamplate acum mai mult de 20 de ani?
Ion Caramitru: Venirea lui Alexandru Tatos la Teatrul Bulandra sa urmareasca repetitiile cu spectacolul "Hamlet" ca sa-si gaseasca interpret pentru rolul principal... Dupa o discutie pe care am avut-o dupa o repetitie ¬- nu luase inca hotararea de a ma distribui pe mine ¬- m-a intrebat cateva lucruri si mi-a zis: Cred ca te-ai potrivi, dar trebuie sa vad pe cine mai distribui... Apoi m-a chemat la niste probe de machiaj, trebuia facuta arsura aceea pe fata care n-a fost simpla deloc. Pana la urma a hotarat distribuirea mea si a trebuit sa plec la studiourile de la Moscova, pentru ca noi nu aveam capacitatea de a produce acel machiaj de exceptie, arsura pe jumatate de fata pe care trebuia s-o pui zilnic la filmari timp de doua luni, sa nu-ti distruga fata sau sa nu ti-o imbolnaveasca si sa pastreze si veridicitatea. A fost foarte complicat... Am stat cateva zile la Moscova, la machiaj, cu machieuza filmului, am gasit solutia si pana la urma a mers...
Va aduceti aminte unde ati filmat?
Mult am filmat la Marea Neagra, unde cel mai teribil moment dramatic, tragic aproape, a fost filmarea cadrului final, cand Radu Comsa e filmat pe fundul apei, adica inecat. Aceasta secventa s-a filmat la Marea Neagra, in larg... Si a fost o aventura, pentru ca nimeni nu se pricepea la chestia asta, a venit un operator cu costum de scafandru, eu trebuia sa ma inec, ceea ce a fost o chestie ingrozitoare, pentru ca nu te duci la fund asa oricum... Te duci la fund inecat fiind, daca ai inghitit atata apa cat sa te traga intr-acolo, or, eu nu inghiteam apa... Si hainele erau mari, eram si intr-un trenci lung pana la pamant, in care am inghetat, pentru ca desi afara erau 40 de grade, acolo apa era rece de innebuneai. Pana la urma mi-au pus niste centuri de plumb, au incercat sa-mi dea un aparat de respirat, mi-au dat, dar nu prea stiam cum functioneaza si era cat pe ce sa ma inec de-a binelea. Ne-a luat doua zile o secventa de cateva secunde. A fost un cosmar... Iar cand am terminat, am iesit complet inghetat si cu toti muschii piatra, a trebuit sa fiu resuscitat pe mal.
In Jurnal, Alexandru Tatos povesteste despre cat de greu era atunci sa faci film, ce piedici intampina in perioada aia... Cat de greu era, din punctul dumneavoastra de vedere?
Din punctul de vedere al consumului energetic si actoricesc, a fost complicat, unul dintre cele mai grele roluri pe care le-am jucat in viata mea. Am mai avut roluri dificile, dar asta parca a fost cel mai greu. Si sigur, ca timp, am filmat trei luni aproape, zi de zi.
De alte tipuri de piedici, de la partid, nu mai tin minte, legat de filmul asta. Era un film fara miza politica...
Cand v-ati intalnit dumneavoastra pentru prima data cu romanul lui Cezar Petrescu?
In liceu. Cezar Petrescu a fost unul dintre favoritii mei. Nu era pentru mine o surpriza. Era printre romancierii romani indragiti... Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu... I-am citit din scoala...
Citeste interviul integral pe jurnalul.ro
Foto: Hepta
Herta Müller: "Romana scrie si ea cu mine pentru ca o am crescuta in privire"... Cesaria Evora revine in Romania in octombrie...
