Radu Aldulescu (n. 29 iunie 1954, Bucuresti) a debutat in 1993 la Editura Albatros, cu romanul Sonata pentru acordeon (reeditata la Cartea Romaneasca in 2008), pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. A mai publicat romanele: Amantul Colivaresei (editia I, Nemira, 1996; editia a II-a, Cartea Romaneasca, 2006), Ingerul incalecatIstoria eroilor unui tinut de verdeata si racoare (editia I, Nemira, 1998; editia a II-a, Cartea Romaneasca, 2007), Proorocii Ierusalimului (editia I, Editura Publicatiilor pentru Strainatate, 2004; editia a II-a, Corint, 2006, editia a III a, Cartea Romaneasca, 2009), Mirii nemuririi (Cartea Romaneasca, 2006). A scris scenariul filmului Terminus Paradis (regizat de Lucian Pintilie), care a obtinut Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Venetia. (Phoenix, 1997), In anul 2008 a fost distins cu Premiul „Ion Creanga" al Academiei Romane pentru romanul Mirii nemuririi.
La Tirgul de carte Bookfest de anul acesta, Radu Aldulescu va lansa un nou roman, Ana Maria si ingerii. Este al patrulea roman din Seria de autor „Radu Aldulescu", initiata la sfirsitul anului 2007 de Cartea Romaneasca. In aceasta serie au mai aparut: Istoria eroilor unui tinut de verdeata si racoare, Sonata pentru acordeon si Proorocii Ierusalimului.
Mama Anei Maria, Mariana, a fugit din Romania in 1987 si a locuit la Viena douazeci de ani. Cei mai importanti ani din viata ei. O perioada in care, alaturi de fiica ei, a incercat sa-si infrunte destinul si sa lupte cu boala necrutatoare a copilei. O boala cu nume de fiara: Lupus. O viata de om, la sfirsitul careia ramin amintiri si o marturisire facuta intregului univers. Din dragostea si durerea unei mame s-a scris aceasta carte, care nu este doar o poveste adevarata, ci si un act de curaj. Curajul Marianei de a-si dezvalui cele mai intime trairi si suferinte si curajul scriitorului, Radu Aldulescu, de a transforma realitatea in fictiune.
Romanele lui Radu Aldulescu au irumpt in peisajul literar romanesc cam asa cum a aparut Rasputin la curtea tarului Nicolae, intrind cu opincile noroite in fitele parfumate si inzorzonate ale optzecismului, bagindu-si palmele muncite pe sub fustele tarinei proza scurta si, in general, netinind cont de „progresele" tactice/teoretice ale prozei momentului. Dupa ani buni de antrenament intru rafinarea ce tinea loc de sinceritate, intru esopismul ridicat la rang de arta, apare un Aldulescu frust, decupat parca atunci din lumea pe care o pune in fata oglinzii. E salahorul care-i tine loc fie de narator, fie de personaj principal, insul dezabuzat care nu se poate stabili nicaieri, tipul violent, in continua lupta cu propria viata, golanul.
