In anul 2008, Editura Polirom a initiat Seria de autor „Octavian Paler", coordonata de Georgeta Naidin-Dimisianu, in care au aparut pina in prezent volumele: Un om norocos (ediția a II-a, 2008), Polemici cordiale (editia a II-a, 2008), Aventuri solitare (editia a II-a, 2008), Mitologii subiective (editia a III-a, 2008), Apararea lui Galilei (Premiul Academiei Romane; editia a III-a, 2009), Viata ca o corida (editia a II-a, 2009),Drumuri prin memorie (editia a III-a, 2009), Desertul pentru totdeauna(editia a II-a, 2009), Don Quijote in Est (editia a II-a, 2010), Caminante (Premiul Uniunii Scriitorilor; editia a III-a, 2010) si Rugati-va sa nu va creasca aripi (editia a II-a, 2010).
Initial, Rugati-va sa nu va creasca aripi trebuia sa fie o simpla versiune romaneasca a unui volum aparut in Franta in 1991, alcatuit pe baza textelor alese de autor din volumele Polemici cordiale si Viata ca o corida, publicate in 1983 si, respectiv, 1987. Ulterior, dorinta de a o imbogati in latura ei confesiva a impus mai multe adaugiri care au cerut, fireste, unele renuntari, pentru a nu impovara numarul de pagini. In eseurile, scrisorile, discursurile si convorbirile imaginare din acest fals apel la mediocritate, vocea auctoriala are in mod evident tendinta de a-si submina propriul discurs, abandonind din start arma cea mai eficienta a agresiunii intelectuale: ironia. Paler abordeaza teme morale sau estetice utilizind in mod constant personaje simbolice pentru a pune in scena infruntarea dintre trecut si prezent.
„In Rugati-va sa nu va creasca aripi Paler utilizeaza simbolurile pentru a pune in scena infruntarea sa preferata: trecut versus prezent. Autorul face parte din galeria marilor pesimisti: e complet lipsit de acea orbire atit de necesara citeodata supravietuirii. Privirea lui e intotdeauna indreptata spre trecut, insa nu spre unul «glorios» (varianta banala a pesimismului), ci tocmai spre acela pictat in culorile infringerii. Daca privirea aruncata in viitor a Casandrei ii aducea acesteia moartea, privirea intoarsa spre trecut, pentru a-l pune mereu in oglinda strimta a prezentului, va condamna ginditorul, in orice societate, la singuratate..." (Bogdan-Alexandru Stanescu)
