Urmărește A1 pe DiscoverIn studiourile de la Atlantis Film era pauza de masa. Maria Dinulescu, in fata unui computer, manca de pranz si sorbea dintr-un pahar cu vin alb. In platou, cineva schimba apa dintr-un acvariu cu pesti colorati. Echipa isi tragea sufletul in curte, undeva la umbra, la o cafea si-o tigara.
De patru luni aici se munceste de zor, 12 ore pe zi, la "In deriva", primul serial de fictiune produs de HBO integral in Romania. Protagonistul, Marcel Iures, ne astepta in cabina lui. Descult. Il joaca pe Andrei Poenaru, un medic psihoterapeut. Este primul serial in care joaca, in Romania. In Italia a jucat intr-unul pentru Rai Uno, si in Marea Britanie, in "Cambridge Spies" si "Spooks".
"A fost interesant ca si oferta", imi spune despre rol. E opusul a ceea ce mi se ofera mie, in general. In termeni de afaceri sau de portret, eu sunt un rau, daca se poate strain, de sorginte slava sau nazist. Si atunci, mi-a facut placere ca s-a gandit cineva la mine pentru rolul asta, de psihoterapeut roman... E o schimbare de portret social si actoricesc", continua, zambind cald.
Timp sa pregateasca rolul a avut prea putin, dupa gustul sau. "Sunt pe moda veche. Cred in documentare, in a lasa sa se aseze informatiile, sa se nasca. Cum le zic eu americanilor, de multe ori: lasati-ma sa dorm macar doua nopti pe textul asta, daca nu puteti o saptamana. Am reusit rareori sa dorm doua nopti cu o secventa noua sau cu vorbe noi... A fost ceva destul de nou pentru mine, a fost o discutie mai lunga despre atitudinea pe care trebuie sa o avem fata de povestea asta, in principal eu, ca actor, ca locomotiva a acestei povesti. Mie mi se intampla toate. Mie imi vin cazurile, eu sunt cel afectat... Din putina mea experienta - cand eram tanar am lucrat, am avut prieteni cativa profesori importanti, am avut intalniri cu psihologi, poate nu chiar psihoterapeuti, ca era destul de greu pe vremea aia sa practici meseria asta -, plus din informatiile pe care le-am aflat ulterior din doua intalniri, mi-am dat seama mai exact nu de nuantele sau de detaliile acestei meserii, cat de limitele pe care nu trebuie sa le calci cu nici un pret".
Ne-a enumerat trei. "Una din ele e ca nu ai voie sa devii medicamentul sau solutia problemei. Esti doar o oglinda in care pacientul trebuie sa se vada. Nu oferi solutii decat la final, candva, cand lucrurile incep sa se amelioreze. Tot efortul e sa-l faci pe om sa inteleaga ce-i cu el si, intr-un fel, sa participe el insusi la propria lui vindecare. Asta-i o limita importanta. Mai sunt cateva, nu cred ca putem vorbi de toate, dar e foarte important sa nu te substitui cazului, sa nu-i dai solutia. Asta e baza. E o intreaga dilema chiar in sanul domeniului. Mai e cazul, care e destul de frecvent, de transfer erotic, sentimental. Si acolo exista niste limite pe care daca le incalci e rau de tot. Tot timpul traiesti ca o oglinda, in acelasi timp esti si propria-ti oglinda in care pacientul vede, pentru ca nu e orb, oricat ar fi el de afectat. E cu oglinzi. E o meserie cu multe oglinzi care obosesc la un moment dat. Te ratacesti intre ele, cu ele, incerci sa intri in ele si iti dai seama ca e mai mult o proiectie. Atunci trebuie sa incerci sa te pipai sa vezi ce e real si ce nu. E complicat, cum se spune si in serial, totul e foarte complicat. In acelasi timp, viata nu sta. N-asteapta".
Citeste continuarea pe jurnalul.ro
Foto: Intact Images
Inceputul... Productia "Mar Nero", pe 17 Septembrie in cinematografele din Romania...
