Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are originea în tradiţiile dace şi în credinţa într-un zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi începutul primăverii.
În ultimii ani, această sărbătoare a fost însă eclipsată de sărbătoarea occidentală Valentine's Day.
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană numită Năvalnic, de Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă interzice petrecerile de astăzi cu vehemenţă.
