Creatură marină care a speriat și specialiștii | VIDEO. Ce este fiara considerată cel mai mare animal din toate timpurile

O balenă antică colosală descoperită în Peru ar putea fi cel mai greu animal care a existat vreodată, potrivit unui nou studiu. Fosilele descoperite de cercetătăori i-au speriat. Cu ce s-ar fi putut hrăni fiara marină care cântărea probabil de două-trei ori mai mult decât balena albastră, care astăzi cântărește maximum 149,6 tone.

Cu o masă corporală estimată între 85 și 340 de tone (187.393 și 749.572 de lire sterline), greutatea colosului Perucetus, acum dispărut, este echivalentă sau o depășește pe cea a balenei albastre, care până acum a fost considerată în mod incontestabil animalul cu cea mai mare masă corporală, a declarat Giovanni Bianucci, primul autor al studiului publicat miercuri în revista Nature.

Scheletul parțial al lui Perucetus, format din 13 vertebre, patru coaste și un os de șold, are o lungime estimată între 17 și 20 de metri. Specimenul fosil este mai scurt decât cel al unei balene albastre de 25 de metri lungime - dar masa scheletului a depășit totuși, potențial, pe cea a oricărui mamifer sau vertebrat marin cunoscut, inclusiv a rudei sale gigantice, potrivit studiului, notează CNN.

Se crede că Perucetus înota încet din cauza masei sale corporale uriașe și a stilului său de înot bizar

Mai mult, Perucetus cântărea probabil de două-trei ori mai mult decât balena albastră, care astăzi cântărește maximum 149,6 tone.

"Perucetus ar fi putut cântări aproape cât două balene albastre, trei Argentinosauri (un dinozaur sauropod uriaș), peste 30 de elefanți africani de tufiș și până la 5.000 de oameni", a transmis Bianucci prin e-mail. El este profesor asociat de paleontologie la departamentul de științe ale Pământului al Universității din Pisa, în Italia.

Probabil că Perucetus înota încet din cauza masei sale corporale uriașe și a stilului său de înot, care era ondulatoriu și anguilliform, ceea ce înseamnă că trupul său flexibil se mișca în valuri curbate de la cap la coadă.

Oasele lui Perucetus "sunt alcătuite din oase extrem de dense și compacte", a spus Bianucci. "Acest tip de îngroșare și greutate a scheletului - numit pachyosteoscleroză - pe care Perucetus îl împărtășește cu sirenele nu se găsește la niciun alt cetaceu în viață". Sirenienii sunt mamifere mari acvatice erbivore, cum ar fi lamantini, vaci de mare și dugoni.

Greutatea și dimensiunea lui Perucetus ar fi putut fi adaptări evolutive la viața în apele de coastă puțin adânci și agitate, a spus el, "unde un schelet deosebit de greu acționează ca un "balast"" pentru stabilitate.

Descoperirea este cel mai recent rezultat al "activității intense" a unui grup divers de cercetători, care a început în 2006 în (valea) Ica din sudul Peru "într-unul dintre cele mai importante ansambluri de vertebrate fosile din Era Cenozoică", care a avut loc în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, a spus Bianucci.

Printre alte specimene descoperite anterior în această zonă se numără "Peregocetus pacificus, cel mai vechi cetaceu patruped care a ajuns în Oceanul Pacific, Mystacodon selenesis, cel mai timpuriu strămoș al balenelor cu balene moderne, și uriașul macropredator de cașalot Livyatan melvillei", a adăugat el.

"Masa extremă a scheletului lui Perucetus sugerează că evoluția poate genera organisme cu caracteristici care depășesc imaginația noastră", a spus Bianucci.

"Se pare că suntem doar vagi conștienți de cât de uimitoare pot fi forma și funcția balenelor", spun specialiștii

Cu o vechime de aproximativ 39 de milioane de ani, Perucetus colossus este nou în familia basilosauridelor din cadrul ordinului Cetacea, care include balenele, delfinii și marsuinii. Numele creaturii gigantice denotă originea sa geografică, Peru; "cetus", cuvântul latin pentru balenă, și "kolossós", care în greaca veche înseamnă "statuie mare".

"Descoperirile unor astfel de forme corporale extreme reprezintă o oportunitate de a reevalua înțelegerea noastră privind evoluția animalelor", au scris J.G.M. Thewissen și David A. Waugh, care nu au fost implicați în studiu, într-un comentariu privind cercetarea. Thewissen este profesor de anatomie Ingalls-Brown la Northeast Ohio Medical University; Waugh este cercetător postdoctoral în cadrul departamentului de anatomie și neurobiologie al aceleiași universități.

"Se pare că suntem doar vagi conștienți de cât de uimitoare pot fi forma și funcția balenelor", au adăugat ei.

Stilul de viață al unei balene colosale

Potrivit studiului, descoperirile sugerează că gigantismul sau masa corporală maximă în rândul cetaceelor a fost atinsă cu aproximativ 30 de milioane de ani mai devreme decât se credea anterior.

Având în vedere cantitatea de oase grele, Perucetus "trebuie să fi avut și o mulțime de țesuturi mai ușoare", au scris Thewissen și Waugh. "Aceasta este o diferență fundamentală în comparație cu animalele care trăiesc pe uscat, pentru care toate țesuturile contribuie la greutatea care trebuie să fie susținută de părți ale corpului, cum ar fi membrele. În schimb, în apă, țesuturile mai grele pot fi compensate de țesuturi mai ușoare pentru a dobândi o flotabilitate neutră, iar masa totală este mai puțin importantă."

Specimenul Perucetus părea să fi ajuns la maturitate sexuală, au spus experții, dar ar fi putut fi încă în creștere, având în vedere capetele nefixate ale vertebrelor sale.

Autorii nu au avut craniul sau dinții animalului, dar caracteristicile sale cunoscute indică faptul că Perucetus se hrănea probabil în apropierea fundului mării și nu era un prădător activ, a spus Bianucci.

Acest comportament de hrănire este neobișnuit în comparație cu majoritatea balenelor care își folosesc scheletele relativ ușoare pentru a urmări prada care se mișcă rapid, au scris Thewissen și Waugh.

Autorii studiului au trei ipoteze cu privire la dieta lui Perucetus, a spus Bianucci: Balena ar fi putut fi un mâncător de plante, precum vaca de mare, dar această dietă ierbivoră ar fi singurul caz printre cetacee. În al doilea rând, creatura antică ar fi putut să se hrănească cu moluște mici și crustacee pe fundul nisipos, așa cum face balena cenușie contemporană. Și, în al treilea rând, poate că Perucetus era un gunoier al cadavrelor de vertebrate.

"Cu siguranță vom continua să explorăm deșertul din Ica pentru a găsi alte fosile care ne pot permite să spunem și mai multe detalii despre extraordinara istorie evolutivă a cetaceelor", a declarat Bianucci.

Cunoașterea mai multor informații despre istoria vieții lui Perucetus ar putea ajuta la găsirea răspunsului la alte întrebări, cum ar fi dacă fosila este un testament al originii grăsimii, au scris Thewissen și Waugh.

"Această ipoteză este în concordanță cu vârsta fosilei, de aproximativ 39 de milioane de ani, dintr-o perioadă în care Pământul și oceanele se răceau, iar grăsimea izolatoare ar fi putut fi un avantaj", au adăugat ei. "Este prea devreme pentru a ne pronunța, dar astfel de considerații demonstrează că importanța acestei fosile merge dincolo de documentarea unei forme de viață necunoscute până acum."