Tradiții și obiceiuri de 1 octombrie. Ce rugăciuni trebuie rostite de Acoperământul Maicii Domnului

Ziua de 1 octombrie are o însemnătate aparte în calendarul creștin-ortodox. Iată ce tradiții și obiceiuri se respectă în această zi.

În calendarul creștin-orodox, prima zi din luna octombrie este marcată cu o cruce roșie, ceea ce înseamnă că are loc o sărbătoare de maximă importanță, și anume Acoperământul Maicii Domnului.

Originile sărbătorii Acoperământul Maicii Domnului

Această sărbătoare își are originea din secoul X. În biserica Vlaherne din Constantinopol, sfântul Andrei și ucenicul său, Epifanie, au asistat la apariția divină a Maicii Domnului. Aceasta s-ar fi arătat în fața credincioșilor, întinzând peste ei un văl în semn de protecție, potrivit unei surse.

Credincioșii au văzut asta ca pe un semn de speranță, aflându-se sub pericolul unui atac. Prin apariția Maicii Domnului, orașul a fost protejat de invadatori.

În credița ortodoxă, această sărbătoare reprezintă dragostea și grija Maicii Domnului pentru oameni.

Ce rugăciuni trebuie rostite de Acoperământul Maicii Domnului

În această zi, credincioșii pot rosti o rugăciune puternică pentru ocrotire și ajutor.

„Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre. Acoperă-ne în toate zilele noastre și, mai ales, în ziua cea rea, când sufletul de trup se va despărţi.

De faţă să ne stai întru ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, de sub cer şi din ziua înfricoşătoarei judecăţi. Să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău. Amin!”

De asemenea, se poate rosti și:

„Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești.

Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii.

Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți.

Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”

Tradiții și obiceiuri de 1 octombrie

În această zi, oamenii merg la biserică și se roagă pentru sănătate și protecție divină. Totodată, aceștia împart mâncare pentru sufletele celor adormiți.

În mediul rural, ziua de 1 octombrie este pragul pentru începutul pregătirilor de iarnă.

În popor se crede că, dacă este soare, iarna va fi una blândă. În schimb, dacă plouă, iarna o să fie grea.

În această zi, fetele nemăritate se pot închina Fecioarei și se pot ruga pentru a-și găsi un soț bun.

Totodată, în această zi fetele se pot ruga pentru a avea păr des ș frumos. Acestea trebuie să știe că nu este bine să se tundă pe 1 octombrie.

De asemenea, se spune că cei care țin post în această zi vor avea parte de noroc tot anul.

În ziua de 1 octombrie, fiind cruce roșie, nu se fac treburi casnice.

Ce alte sărbători țin românii în această zi

În credința populară, pe 1 octombrie, românii țin și Sărbătoarea părului. Prima săptămână din luna octombrie este cunoscută în popor și ca „Săptămâna lui Procoavă”. Potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, Procoavă este o divinitate meteorologică.

În popor, se credea că această divinitate învelește pământul în zăpadă și oferă fetelor păr bogat. „Procoavă” vine din slava veche și înseamnă văl. Biserica a adoptat această denumire și a identificat-o cu vălul Maicii Domnului.

În această zi, fetele se rugau pentru a le crește un păr bogat, iar băieții pentru o barbă deasă.

Potrivit cercetătorului, exista o interdicție de tăiere a părului, considerând că acesta rămâne legat de trup chiar și după tăiere. Astfel că părul nu trebuia aruncat, ci ars.

De asemenea, se credea că vrăjitoarele îl putea folosi pentru a aduce nenorociri persoanei respective.

„În plan social, părul lung era un însemn al puterii, tăierea sa semnifica sacrificiul sau capitularea. Părul fetelor mici, atunci când era tuns prima oară, era pus într-o baligă sau la rădăcina unui pom. Se credea că procedând aşa părul va creşte lung şi frumos”, mai precizează Marccel Lutic în Timpul Sacru.