”Să fiu al dracu', mai bine mă băgau în pârnaie! Am luat coronavirus de la o înmormântare și de la un grătar!” Pacientul zero!
Fernando Perez, zis Camaron, este ”pacientul zero” cu coronavirus din Spania. Țigan. A fost la o înmormântare de-a lor, din Vitoria, apoi a făcut un grătar. S-a găsit cu niște tipi trași în costume de război chimic la poartă. L-au dus la spital, l-au arătat cu degetul. ”Zici că eram terorist, să mor! Mai bine mă băgau la pârnaie!”. ”Pacientul zero”. ”Mi-au strigat că din cauza mea au decretat stare de urgență!”
Publicat: Duminica, 15 Martie 2020, 08:31 | Actualizat: Duminica, 15 Martie 2020, 09:08Fernando Perez, țigan la a doua căsătorie, tată de șase puradei, e ”pacientul zero” din Spania. ”Poți să-mi zici Camaron (n.r. - ”crevete” în limba lui Cervantes), așa m-a botezat tata. Vinde - cumpără mași la a doua mână, undeva în Casalarreina, la șapte kilometri de Haro, în La Rioja. Dă cep poveștii.
”Tată, am avut o îngropăciune în Țara Bascilor. Pe 23 februarie. Cum e la noi, la țigani, au venit rubedenii, prieteni, oameni de pe stradă. Unii erau din Haro, alții din Alava, alții de la Madrid. Nu-i știam pe toți. Nu știam nimic! Ziceam că virusul ăsta, corona și mai nu mai știu cum, e ceva lejereanu, ca o gripă, ca o răceală. Au sosit și unii din afară. De fapt, o singură familie, din Italia. Îmi aduc aminte că s-a tușit mult, dar nu pot zice exact cine horcăia”, spune ”Crevete”. ”Ne-am pupat, ne-am îmbrățișat, a tirat-o fiecare spre casa lui. Unii într-acolo, alții într-acolo. Fieare pe drumul lui”.
A ajuns acasă, a pus-o de un grătar. ”Pentru pomană, tată, pentru pomană!” Iar s-a lăsat cu alai. Cinci zile s-a simțit rău. S-a dus târziu la ”Hospital Santiago Apostol de Miranda de Ebro”. Târziu rău, pe 1 martie. S-a trezit, apoi, la poartă, cu niște băieți îmbrăcați ca de război chimic. ”M-au săltat, deși eu urlam că nu vreau!”, adaugă. Pac, ștampilă. ”Pacientul zero” din Spania. De luni până vineri, coronavirusul explodase în zonă: 259 de cazuri!!!
”M-au băgat la izolare. La început, puteam să-mi văd familia, apoi nu. S-a dus coronavirusul ăsta într-o pneumonie. Complicații, tată”. După câteva zile de antibiotice, nu mai avea febră, a vrut s-o tireze din spital. ”Am țipat să mă lase să plec! Degeaba!” Apoi a văzut cu ”patrulele de război”, cum le zice el, atacă Haro. Cu tărgi, cu izolete. Nu mai era de glumă, spitalele se umpleau, vedea asta la știri. Au început veștile. ”Țiganii scuipă prin spitale ca să dea coronavirus!” ”Crevete a fugit de la izolare!” ”Să fiu al dracu', mai bine mă băgau la pârnaie! Nu că ar fi fost mai civilizat acolo, că n-am de unde să știu, că n-am fost niciodată cazat după zăbrele, dar toți mă arată cu degetul. Unii mi-au zis că de la mine au decretat starea de urgență! Apoi, au pus o mașină de Poliție în fața casei. Ăia n-au mai plecat de acolo!”
Spania a fost printre primele țări din lume ce au decretat starea de urgență
”Și dacă evadez, ce se petrece?”, întreabă. I se explică de amenzi, de atentat contra sănătății statale. Se calmează. ”Uite ce mi-a trimis o țigancă de-ale noastre pe whattsapp. Că noi umplem lumea, că am dat și la alții”. ”Nu toți pârliții au câte o mașină de Poliție la poartă, nu?” Înainte să pleci, ”Crevete” strigă după tine. ”Tată, când ies de aici, trei cântece fac. Jur, să mor!”