Casa in stil traditional transilvanean

Daca nu bagi in seama ora afisata pe bordul masinii, care te trage intotdeauna de maneca, si faci un ocol de drum, o sa te trezesti intr-un sat transilvanean cu case vechi, dar ingrijite, unde strazile nu sunt asfaltate, iar viteza de deplasare este impusa de vacutele de pe ulita. Brusc, o sa uiti de ce si incotro te grabeai.

Asa au patit si Mihaela si Tiberiu Ghita, doi brasoveni, care, vizitand satele sasesti, s-au indragostit de zona. Intamplarea a facut ca o femeie din sat sa ii intrebe daca nu doresc sa cumpere o casa. Iar cei doi s-au decis ca, de fapt, acela era drumul pe care trebuiau sa ajunga. Ceasul de pe bordul masinii nu avea nici el de unde sa stie asta.

Un nou drum

Casa pe care femeia, acum ramasa singura, vroia sa le-o vanda era o casa saseasca boiereasca, foarte aproape de Biserica Evanghelica, cea cu turla. Casa, povestesc cu mandrie actualii ei proprietari, a fost magazinul satului. Eu sunt inca usor socata de usurinta cu care un inginer in aviatie si o directoare de banca au hotarat sa renunte la stilul de viata cu care erau obisnuiti pentru a se muta la tara si a reconditiona o casa ce avea sa devina cea mai cunoscuta pensiune din zona. Uitandu-ma in jurul meu, insa, incep sa inteleg.

Clipe savurate

Aici, in sufragerie, Tiberiu organizeaza, ocazional, degustari de vinuri. Un prilej ideal pentru oaspeti sa descopere aromele vinurilor si sa socializeze. Un prilej ideal pentru Tiberiu sa-si etaleze impresionanta colectie
de vinuri, care ii este atat de draga.

Casa este in stilul traditional transilvanean, construita ca o cetate ce incearca sa protejeze valori. Reconditionarea ei, insa, nu a fost un drum usor. „Am vrut, cu orice pret, sa pastram caracterul autentic al casei. Asa ca m-am inscris la seminarul pe teme de restaurare, la care am invatat despre materiale de constructie traditionale si despre ce presupune reconditionarea unei case vechi de peste 100 de ani. Am angajat muncitori din sat, care ne-au garantat ca lucrarile vor fi gata in trei luni.

Initial, eu le spusesem sa munceasca traditional, cum o fac la ei acasa, noroc ca am fost avertizat de un prieten care mi-a spus ca la ei acasa probabil nu fac nimic. Eram constient ca trei luni insemna sase. Pana la urma lucrarile au durat un an si jumatate. Timp in care am incercat sa le explicam de ce ne dorim var pe pereti si de ce ar trebui sa puna chit la geamuri. La sfarsit, ei erau in continuare convinsi ca vopseaua lavabila si siliconul ar fi fost mult mai potrivite. Si e normal, de fapt, sa fie asa. Pentru ei mirajul termopanelor era ceva nou si inseamna un confort pe care nu l-au avut niciodata. E firesc sa si-l doreasca.

Atunci cand este prea frig afara, celor doi brasoveni le place sa cineze langa geam, in bucatarie, de unde poti sa zaresti curtea, amortita si tacuta, asa cum ii sta ei bine.

Dubla personalitate

Baile, al caror numar a atras atentia intregului sat, sunt singurele incaperi care iti aduc aminte in ce an te afli. Aici, confortul si tehnologia au castigat batalia in fata traditionalismului. Mobila din lemn masiv si accesoriile rustice par insa sa suspine dupa alte vremuri.

Aici devine evidenta dificultatea de a oferi tot confortul necesar si de a conserva elementele traditionale totodata. „Cand ne-am apucat de treaba, tot satul vorbea despre nebunii de la Brasov care isi vor umple casa de bai. Adevarul este ca in zona aceasta majoritatea gospodariilor au baia in curte, iar cei care au o baie moderna in casa, au una... nu sase. Insa, pentru noi si pentru musafirii nostri acest confort era esential.

Dar nu si altele. Nu o sa gasesti un televizor in toata pensiunea. Dar iti garantam ca nici nu o sa cauti. Aici ai cerul ca spectacol. Am avut niste turisti de la Bucuresti, care, cand au aflat ca nu avem televizor in camera, au venit cu LCD-ul in brate. Dar majoritatea oaspetilor chiar stiu sa aprecieze frumusetea zonei."

+3

Mai multe fotografii

Citeste restul articolului in Good Homes Romania