Țipete, plânsete, lovituri și uneori chiar mușcături? Accesele de furie sunt poate una dintre cele mai solicitante etape prin care trece orice mamă. Și totuși, specialiștii spun că aceste episoade, oricât de obositoare ar fi, fac parte din dezvoltarea normală a copilului. Întrebarea este: cum le putem gestiona fără să ne pierdem răbdarea și cum îi putem ajuta pe cei mici să învețe ceva din ele?
Orice părinte a trecut măcar o dată printr-o scenă clasică: copilul se trântește pe podea în supermarket, refuză să meargă mai departe și plânge ca și cum lumea s-ar sfârși. Privirile celor din jur devin apăsătoare, nervii se întind la maximum, iar tentația de a țipa sau de a ceda dorinței lui este uriașă.
Psihologii explică însă că reacția părinților este foarte importantă. Ray Levy, psiholog clinician, spune pentru parents.com că un tantrum nu este un act de răzvrătire împotriva părintelui. Este un strigăt emoțional al unui copil care nu știe încă să își gestioneze frustrările. Rolul mamei nu este să învingă criza, ci să ghideze copilul către calm și cooperare.
Ce sunt accesele de furie ale copiilor mici?
Accesele de furie, cunoscute și ca tantrumuri, sunt izbucniri emoționale intense, însoțite de plâns puternic, țipete, lovituri, aruncarea obiectelor sau chiar mușcat. Ele apar mai ales între 1 și 4 ani, perioadă în care copiii nu au încă abilități suficiente pentru a-și exprima emoțiile și dorințele prin cuvinte.
Levy explică faptul că, în primii ani de viață, partea rațională a creierului nu este suficient dezvoltată. Copilul simte furie și frustrare, dar nu știe cum să le exprime într-un mod acceptabil. Din acest motiv, accesele de furie sunt aproape inevitabile.
Ce declanșează crizele de furie?
Cauzele sunt, în general, simple, dar foarte intense pentru un copil:
- foamea și oboseala, deoarece cei mici au o toleranță scăzută la disconfort.
- frustrarea, mai ales atunci când nu reușesc să facă singuri ceva sau sunt opriți din explorare.
- lipsa atenției, deoarece, uneori, criza este doar o modalitate de a atrage privirea mamei.
- supra-stimularea: zgomot, aglomerație, lumini puternice sau haine incomode.
- regulile și limitele. Pentru un copil mic, un simplu „nu” poate părea un zid imposibil de trecut.
Psihologul Levy subliniază faptul că atunci când refuzi un copil, pentru el nu este doar un refuz. Este o barieră de neînțeles. Furia vine din incapacitatea de a procesa această limită.
CITEȘTE ȘI: Cele mai grave 9 greșeli pe care le poți face ca părinte
Pot fi prevenite accesele de furie?
Nu pot fi eliminate complet, dar pot fi reduse semnificativ. Prevenția înseamnă, în primul rând, anticipare.
Ray Levy recomandă câteva „reguli de aur” pentru părinți:
- menține o rutină constantă, deoarece un copil obosit sau flămând este predispus la crize.
- explică-i dinainte ce urmează să faceți, pentru a se pregăti.
- lasă-l să facă alegeri simple, de exemplu, între două tricouri; îi dă sentimentul de control.
- evită situațiile-limită. Nu merge la cumpărături lungi după o zi de grădiniță.
- vorbește cu el despre emoții. Un copil care poate spune „sunt supărat” sau „sunt trist” are mai puține izbucniri.
Cum gestionezi accesele de furie?
Atunci când furtuna se declanșează, regula de bază este să rămâi calmă.
Specialiștii spun că în mijlocul unei crize, partea rațională a creierului copilului nu funcționează, așadar, nu are sens să încerci să îl faci să înțeleagă logic. Ce poți face este să:
- îndepărtezi obiectele periculoase de lângă el
- fii prezentă, dar nu sufocantă.
- aștepți, deoarece furia nu durează la nesfârșit.
- discuți cu el după ce s-a terminat criza. Validează-i emoțiile („înțeleg că ai fost furios”), dar arată-i și alternative („data viitoare putem să spunem ce vrem, nu să țipăm”).
Aceste discuții de după sunt, potrivit specialiștilor, cele mai importante lecții pentru copil. Așa învață că emoțiile nu sunt periculoase, dar că există moduri mai bune de a le exprima.
Greșeli frecvente ale părinților
Din dorința de a calma rapid situația, părinții pot face greșeli care, de fapt, întăresc accesele de furie:
- țipă sau aplică pedepse fizice.
- cedează la cerințe: dacă primește dulcele sau jucăria doar pentru a se liniști, va învăța că furia funcționează.
- îl ironizează sau în ridiculizează, ceea ce îl face pe copil să se simtă rușinat și neînțeles.
- îl ignoră complet: nu trebuie să răsplătești criza, dar nici să-l lași să creadă că e singur.
Dacă părintele devine la rândul lui furios, criza se dublează: ai doi oameni furioși în loc de unul. Copilul are nevoie de un adult stabil, nu de un adversar.
Accesele de furie sunt o parte firească a dezvoltării copilului și nu un semn că ai greșit ca părinte. Cheia este să înțelegi cauza din spatele comportamentului și să reacționezi cu calm și empatie. Nu este vorba despre a câștiga o luptă, ci despre a-l învăța pe copil să recunoască și să își exprime emoțiile într-un mod sănătos.
CITEȘTE ȘI: Copiii și anxietatea: ce sfaturi au experții pentru părinți
Cum îți înveți copilul să împartă cu alții... Animalul de companie, secretul unei minți agere pentru înaintarea în vârstă. Iată ce spune cel mai nou studiu...
