Curiozități despre viața intrauterină: Cum se hrănește bebelușul sau face pipi în burtica mamei?

Poate părea surprinzător, dar chiar înainte să știi că ești însărcinată, organismul micuțului începe deja să-și dezvolte sistemul digestiv. Deși nu va fi folosit cu adevărat până după naștere, acest proces complex îl pregătește pe bebeluș pentru primul lui contact cu laptele matern sau formula, imediat ce vine pe lume.

În timpul sarcinii, bebelușul nu are nevoie să mănânce în sensul clasic. Toți nutrienții de care are nevoie îi primește prin placentă și cordonul ombilical, direct în sânge. Totuși, sistemul digestiv începe să se formeze foarte devreme, iar copilul se antrenează pentru viața de după naștere: înghite lichid amniotic, urinează și depozitează reziduuri sub formă de meconiu. Aceste exerciții sunt vitale pentru ca organismul lui să fie pregătit să digere laptele imediat după prima hrănire.

Primul trimestru: începuturile sistemului digestiv

Începând cu a cincea săptămână, odată cu perioada embrionară, se formează tubul digestiv. Până la nouă săptămâni, organele principale stomacul, ficatul, rinichii și pancreasul sunt deja în proces de dezvoltare. La zece săptămâni, anusul și rectul sunt bine conturate, rinichii încep să producă urină, iar pancreasul secretă insulină, pregătind corpul pentru funcțiile viitoare. Tot în această perioadă, intestinul trece printr-o creștere rapidă și temporar iese în zona cordonului ombilical, dar până la săptămâna a douăsprezecea revine în abdomen.

La finalul primului trimestru

În jurul săptămânii treisprezece de sarcină, copilul începe să înghită lichid amniotic și să îl elimine prin urină. Deși nu reprezintă o digestie propriu-zisă, acest exercițiu are un rol important în reglarea volumului de lichid amniotic din sac. O cantitate prea mică poate indica anomalii la rinichi sau la tractul urinar, iar o cantitate prea mare poate semnala o problemă legată de înghițire sau de dezvoltarea stomacului.

Al doilea trimestru: sistemul digestiv prinde viață

Între săptămânile cincisprezece și optsprezece de sarcină, ficatul și pancreasul încep să producă secreții, iar la douăzeci și una de săptămâni copilul este capabil să înghită lichid amniotic. În intestin se acumulează meconiul, primul scaun, format din lichid amniotic, celule moarte și alte substanțe. În același timp, se dezvoltă reflexul de supt, iar dacă degetul ajunge aproape de gură, copilul îl poate suge, un moment pe care viitoarele mame îl pot surprinde chiar la ecografie după săptămâna douăzeci de sarcină.

Apariția peristaltismului

Tot în al doilea trimestru, între săptămânile paisprezece și douăzeci și trei, intestinul începe să facă mișcările numite peristaltism, adică acele unde ritmice care, după naștere, vor propulsa hrana prin tubul digestiv. În uter, aceste mișcări pun în mișcare doar lichidul amniotic, dar sunt esențiale pentru antrenamentul sistemului digestiv.

Al treilea trimestru: pregătirea pentru viața de după naștere

Odată cu săptămâna treizeci, copilul începe să absoarbă minerale precum calciul și fierul direct prin intestin. În jurul săptămânii treizeci și unu, dezvoltarea organelor este aproape completă, iar bebelușul începe să acumuleze tot mai multă greutate. La treizeci și două de săptămâni, absorbția intestinală ajunge la nivelul unui adult, ceea ce înseamnă că micuțul este pregătit să preia rolul de digestie și hrănire de la placentă imediat după naștere.

CITEȘTE ȘI: Efectul poluării asupra placentei. Chiar și o expunere scurtă poate fi periculoasă

Mănâncă bebelușii în uter?

Deși expresia poate fi tentantă, răspunsul este nu, după cum declară specialiștii. Copiii nu mănâncă în uter în sensul obișnuit al cuvântului. Toți nutrienții le sunt furnizați prin placentă și cordonul ombilical. Placenta are roluri multiple: transportă oxigen și nutrienți, elimină deșeuri și dioxid de carbon, produce hormoni, transferă anticorpi și funcționează ca plămâni, rinichi și ficat până în momentul nașterii.

Fac bebelușii treaba mare în uter?

De obicei, nu. În timp ce urina este eliminată constant în lichidul amniotic, scaunul, adică meconiul, se acumulează în intestine pe parcursul sarcinii. Meconiul este o substanță groasă, verzuie-neagră, alcătuită din lichid amniotic, mucus, bilă, lanugo (părul fin al fătului) și celule moarte. El rămâne în intestin până după naștere, când este eliminat în primele scaune.

Totuși, există situații în care meconiul se elimină înainte de naștere. Dacă, atunci când ți se rup membranele, observi lichid amniotic colorat de verde închis, trebuie să contactezi imediat medicul. Aceasta poate indica faptul că bebelușul a eliminat meconiu, iar inhalarea acestuia poate duce la sindromul de aspirație de meconiu (MAS). Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, tratamentul este eficient, iar copiii se recuperează complet.

Cum poți ajuta la dezvoltarea digestivă a bebelușului

Tot ceea ce mănânci și bei ajunge indirect la copil, de aceea este foarte important să ai o alimentație echilibrată pe parcursul sarcinii. Acidul folic, fierul, calciul, vitamina D, DHA și iodul joacă un rol central în dezvoltarea sănătoasă a sistemului digestiv și a întregului organism. Este important să iei vitamine prenatale care să conțină aceste substanțe, dar și să discuți cu medicul despre necesarul tău individual.

La fel de important este să eviți ceea ce ar putea fi periculos pentru copil, precum alcoolul în orice cantitate, excesul de cafeină, carnea și ouăle crude, sucurile nepasteurizate, brânzeturile nepasteurizate și mezelurile procesate. Acestea cresc riscul de infecții alimentare care pot afecta serios atât mama, cât și copilul.

Un alt pas important este monitorizarea atentă a sarcinii. O ecografie de rutină între săptămânile optsprezece și douăzeci și două poate arăta foarte multe despre sănătatea tubului digestiv. În cazul în care apar suspiciuni, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru o analiză mai detaliată.

Repere importante în dezvoltarea sistemului digestiv

Dezvoltarea sistemului digestiv are câteva momente-cheie pe care merită să le reții:

• la cinci săptămâni se formează tubul digestiv;
• la nouă săptămâni, stomacul, esofagul, ficatul și pancreasul sunt deja în curs de dezvoltare;
• între șapte și zece săptămâni se formează anusul și rectul, separate de tractul urinar;
• la unsprezece săptămâni, intestinul revine în abdomen după o creștere rapidă;
• la treisprezece săptămâni, copilul înghite lichid amniotic și meconiul începe să se acumuleze;
• la paisprezece săptămâni apar reflexele de supt și mestecat;
• la douăzeci și trei de săptămâni, este activ peristaltismul;
• la treizeci de săptămâni începe absorbția mineralelor,
• iar la treizeci și două de săptămâni nivelul de absorbție este deja echivalent cu cel al unui adult.

CITEȘTE ȘI: Îi cânți bebelușului? Descoperă cum îmbunătățește muzica starea de spirit a micuților​