Etapele travaliului și nașterii

Nașterea este una dintre cele mai intense și memorabile experiențe din viața unei femei. Pentru a te simți mai pregătită și mai încrezătoare, este important să înțelegi etapele travaliului și ce se întâmplă în fiecare fază, de la primele contracții până la momentul în care îți ții copilul în brațe.

Travaliul și nașterea nu sunt doar procese medicale, ci și experiențe profunde, pline de emoții și transformări. Fiecare etapă are rolul ei, aducând corpul mai aproape de întâlnirea cu bebelușul. De la semnele de debut, intensitatea contracțiilor și schimbările prin care trece organismul, până la momentul magic al expulziei și al primei respirații a copilului, totul face parte dintr-un drum natural și firesc. Înțelegerea acestor etape îți oferă liniște, încredere și puterea de a colabora cu medicii și moașele, astfel încât să ai o experiență cât mai frumoasă și sigură.

Care sunt etapele travaliului?

Nașterea este un proces complex și natural prin care trece corpul unei femei atunci când aduce pe lume un copil. Travaliul are trei etape principale, fiecare cu rolul ei bine definit și cu particularități care pot varia de la o mamă la alta.

• Etapa 1: contracțiile de început, travaliul activ și dilatarea completă a colului uterin.
• Etapa 2: expulzia, adică împingerea și nașterea bebelușului.
• Etapa 3: eliminarea placentei.

Pentru femeile aflate la prima naștere, travaliul durează în medie între 12 și 18 ore, în timp ce pentru cele care au mai născut deja pe cale naturală, intervalul poate fi redus la 8–10 ore. Totuși, durata nu este fixă, deoarece uneori travaliul se prelungește, alteori se desfășoară mult mai repede decât te-ai aștepta.

Prima etapă a travaliului

Aceasta reprezintă începutul drumului și, în același timp, partea cea mai lungă și mai solicitantă. Colul uterin începe să se subțieze și să se dilate, contracțiile devin regulate și mai puternice, iar corpul se pregătește pentru trecerea bebelușului prin canalul de naștere.

Prima etapă este de obicei cea mai lungă și mai solicitantă. Ea include trei faze:

• travaliul timpuriu sau prematur: Colul uterin se subțiază treptat și se deschide până la aproximativ 6 centimetri până la sfârșitul acestei faze.
• travaliul activ: Cervixul începe să se dilate mai rapid și se deschide până la 10 centimetri. Contracțiile devin mai lungi, mai puternice și mai dense.
• tranziția: Contracțiile sunt și mai lungi, și mai puternice și mai dense. Aceasta poate fi cea mai dificilă parte a întregului travaliu - dar ești și aproape de linia de sosire.

Fiecare fază are rolul să pregătească organismul pentru momentul expulziei.

Travaliul prematur

Primele semne pot apărea cu zile sau chiar săptămâni înainte: contracții Braxton Hicks mai dese, pierderea dopului gelatinos, scurgeri vaginale cu firicele de sânge sau o ușoară dilatare a colului. Pentru unele femei, aceste indicii lipsesc complet și travaliul începe brusc. Cert este că momentul de început se marchează prin apariția contracțiilor regulate, persistente și tot mai greu de ignorat.

La început, contracțiile pot fi destul de blânde și neregulate, astfel încât încă poți să vorbești sau să faci activități simple. Pe măsură ce progresează, ele devin mai lungi, mai intense și mai apropiate ca interval. La finalul acestei faze, colul uterin ajunge să fie dilatat în jur de 6 cm, ceea ce înseamnă că organismul se pregătește pentru o accelerare a procesului.

Este posibil să simți dureri de spate, presiune pelvină sau chiar o scurgere vaginală rozalie ori roșiatică. Acest lucru este normal, dar dacă sângerarea devine abundentă, trebuie anunțat imediat medicul. De asemenea, lichidul amniotic se poate rupe în această perioadă, fie printr-un jet puternic, fie printr-un șuvoi lent.

În această fază, recomandarea este să îți păstrezi energia, să te odihnești cât mai mult, să bei lichide, să mănânci ușor și să încerci să te relaxezi. Exercițiile de respirație, o baie caldă sau chiar un film pot ajuta la reducerea anxietății.

Travaliul activ

Când colul depășește 6 cm și se îndreaptă către dilatarea completă, începe travaliul activ. În acest punct, contracțiile nu mai lasă loc de dubii: sunt intense, regulate, durează în jur de un minut și revin la intervale scurte, uneori chiar la 3 minute.

De obicei, nu prea mai poți vorbi în timpul lor, iar disconfortul crește. Colul se dilată mult mai repede, iar bebelușul începe să coboare treptat în pelvis. Pot apărea stări de greață, vărsături sau senzația de oboseală accentuată.

Este momentul în care de regulă te prezinți la spital. Personalul medical îți va monitoriza starea și progresul, iar tu poți decide dacă dorești calmante sau chiar anestezie epidurală. Unele femei aleg să suporte travaliul activ doar prin tehnici de respirație și relaxare, altele preferă ajutorul medicației. Fiecare alegere este validă, important este să te simți în siguranță.

Sprijinul unei persoane apropiate, fie că este partenerul, o prietenă sau o doula, este extrem de valoros. Încurajarea blândă, un masaj sau simpla prezență pot face diferența. În același timp, mișcarea, mersul, balansul pe o minge, schimbarea pozițiilor, poate grăbi procesul și aduce o oarecare alinare.

CITEȘTE ȘI: Menstruația după naștere: când e normal să apară și ce semne pot fi îngrijorătoare​

Tranziția

Ultima parte a primei etape este tranziția, considerată cea mai dificilă, dar și cea mai scurtă. Colul uterin se dilată complet, ajungând la 10 cm, iar contracțiile ating intensitatea maximă. Acestea sunt puternice, dese, durează mai mult de un minut și uneori sunt însoțite de tremur, frisoane, greață sau vărsături.

În acest punct, bebelușul a coborât deja în pelvis, iar mama resimte o presiune intensă asupra rectului, asemănătoare nevoii de a merge la toaletă. Este posibil să apară nevoia instinctivă de a împinge, chiar înainte de dilatarea completă.

Pentru multe femei, tranziția este o provocare psihologică majoră. Senzația de pierdere a controlului poate fi copleșitoare, dar în realitate aceasta este etapa care anunță apropierea momentului nașterii.

A doua etapă a travaliului: expulzia

Odată ce colul uterin este complet dilatat, începe etapa expulziei. Aceasta este perioada în care mama împinge, iar bebelușul coboară prin canalul de naștere. Durata este variabilă: la unele femei poate dura doar câteva minute, la altele câteva ore.

La început, contracțiile pot fi ușor mai rare, oferind scurte momente de respiro. Pentru unele femei, împinsul aduce alinare după intensitatea contracțiilor din travaliul activ, pentru altele este un efort suplimentar greu de gestionat.

Dacă bebelușul este poziționat foarte jos, nevoia de a împinge apare rapid și este greu de ignorat. În schimb, dacă se află mai sus, senzația întârzie. În unele spitale, personalul medical ghidează mama să împingă la fiecare contracție, pentru a accelera procesul. Alteori se recomandă „laboring down”, adică așteptarea până când corpul simte în mod natural nevoia de expulzie.

Pozițiile de împins sunt diverse, de la culcată, în genunchi, ghemuită sau semi-șezută. O poziție verticală poate scurta durata și reduce riscul de rupturi perineale.

Apariția capului nou-născutului

Un moment extrem de emoționant este apariția capului bebelușului la nivelul perineului. La fiecare contracție, țesuturile se întind și capul devine din ce în ce mai vizibil. Senzația de arsură intensă din această perioadă este cunoscută ca „inelul de foc”.

Pentru a reduce riscul de rupturi, medicul îi poate cere mamei să împingă mai încet sau să respire sacadat. Când capul iese complet, medicul verifică dacă cordonul ombilical este în jurul gâtului bebelușului și îl eliberează dacă este necesar.

Urmează rotația umerilor și expulzia corpului. În scurt timp, copilul este adus pe lume și poate fi așezat pe pieptul mamei.

A treia etapă a travaliului: eliminarea placentei

Deși pare că totul s-a încheiat odată cu nașterea copilului, mai există o etapă importantă: eliminarea placentei. Aceasta are loc la câteva minute după expulzie, când uterul începe din nou să se contracte.

De obicei, placenta se desprinde rapid, în 5–15 minute. Mama poate fi rugată să împingă ușor pentru a o expulza. Dacă întârzie sau dacă apare o hemoragie, medicul poate interveni prin masaj uterin, administrarea de oxitocină sau manevre asupra cordonului.

În paralel, bebelușul este șters, încălzit și, dacă totul decurge normal, așezat pe pielea mamei, pe abdomenul mamei. Contactul imediat are beneficii majore, adică stabilizează temperatura copilului, întărește legătura afectivă și stimulează reflexul de alăptare.

Cordul ombilical este apoi clampat și tăiat, gest care poate fi făcut chiar de către tată, dacă acesta își dorește.

Ce se întâmplă după naștere

Chiar și după eliminarea placentei, uterul continuă să se contracte pentru a preveni hemoragiile. Personalul medical verifică periodic fermitatea lui și poate masa zona dacă este necesar.

În acest moment, alăptarea ajută mult, pentru că stimulează producția de oxitocină, hormon care contribuie la contracția uterului. În unele cazuri, oxitocina este administrată direct de către medic.

Mama poate simți dureri asemănătoare crampelor menstruale timp de câteva zile, mai ales la a doua sau a treia naștere. De asemenea, frisoanele sau senzația de tremur sunt obișnuite imediat după naștere și nu ar trebui să provoace îngrijorare.

Placenta este verificată cu atenție pentru a se asigura că a fost eliminată complet, iar eventualele rupturi perineale sunt suturate sub anestezie locală. Dacă mama a avut epidurală, cateterul este îndepărtat rapid și fără disconfort.

Urmează un moment de liniște și intimitate, în care mama și familia se pot bucura de nou-născut, descoperindu-l și construind primele legături emoționale.

CITEȘTE ȘI: Ruperea membranelor fără contracții: ce înseamnă și ce este de făcut