Urmărește A1 pe DiscoverȚi s-a întâmplat ca, în timp ce copilul tău îți povestea ceva, să îți atingă obrazul, nasul sau bărbia? Poate îi dai mâna la o parte, dar, câteva secunde mai târziu, face din nou același lucru.
Pentru mulți părinți, gestul pare un obicei copilăresc, o formă de joacă sau chiar o încercare de a atrage atenția. Însă, specialiștii în dezvoltarea copilului atrag atenția că atingerea face parte, încă de la vârste foarte fragede, din modul în care cei mici experimentează apropierea, siguranța și conexiunea cu părinții.
Asta nu înseamnă că există o singură explicație pentru acest gest. Nu sunt dovezi științifice care să arate că atunci când un copil îți atinge fața transmite întotdeauna aceeași emoție. Totul depinde de context, potrivit The Times of India.
De ce copilul te atinge în timp ce vorbește
Pentru un copil, comunicarea înseamnă rareori doar cuvinte. În timp ce vorbește, poate să se sprijine de tine, să te țină de mână sau să se joace cu părul tău. Atingerea poate deveni o parte a felului în care copilul rămâne conectat la persoana cu care comunică.
Cercetările despre atingerea socială și dezvoltarea copilului arată că apropierea fizică este implicată în atașament, comunicare, învățare socială și reglarea emoțiilor. Cu alte cuvinte, pentru cei mici, contactul fizic este în strânsă legătură cu felul în care își construiesc relațiile, potrivit sursei citate mai sus.
Atunci când copilul îți atinge fața în timp ce îți povestește ceva, este posibil ca gestul să fie o modalitate prin care încearcă să păstreze apropierea dintre voi.
De ce fața părintelui are un rol important
Există și un alt motiv pentru care copilul poate fi atras de fața ta. Aceștia urmăresc foarte atent expresiile faciale ale părinților pentru a înțelege reacțiile lor. Vor să vadă dacă mama zâmbește, dacă tatăl este supărat, dacă povestea este amuzantă sau dacă părintele este atent.
Un studiu publicat în revista Cognitive Development, citat de The Times of India, care a analizat 39 de mame și copiii lor cu vârste cuprinse între patru și șase ani, a identificat o legătură între cantitatea de contact fizic oferită de mamă și orientarea copiilor către informații sociale, inclusiv către fețe.
Cercetătorii nu au studiat, însă, copiii care își atingeau părinții pe față. Prin urmare, rezultatele nu pot demonstra că atingerea obrazului sau a nasului are o anumită semnificație. În schimb, ele sugerează că experiențele tactile cu părinții pot fi legate de modul în care copiii sunt atenți la informațiile sociale.
Poate fi o modalitate de a-ți atrage atenția sau de a se simți în siguranță
Să ne imaginăm următoarea situație: copilul îți povestește ce s-a întâmplat la școală, dar tu gătești, lucrezi sau te uiți pe telefon. Micuțul continuă să vorbească. Poate repetă anumite lucruri, se apropie mai mult de tine, iar, la un moment dat, îți atinge fața. Deși este tentant să spui că „vrea atenție”, lucrurile pot fi ușor mai nuanțate, potrivit The Times of India.
Copiii nu spun mereu direct: „Lasă telefonul și ascultă-mă”. În schimb, încearcă diferite modalități de a păstra atenția părintelui, iar atingerea poate fi una dintre ele.
Pe de altă parte, contactul fizic poate avea și un efect liniștitor. Într-un studiu realizat pe 138 de perechi părinte-copil, cercetătorii au analizat modul în care o atingere scurtă și blândă din partea părintelui influențează reacțiile copiilor la amenințările sociale. Copiii aveau între opt și zece ani sau între 11 și 14 ani.
Rezultatele au arătat că atingerea părintelui a fost asociată cu o atenție mai redusă față de amenințările sociale. În cazul copiilor cu un nivel mai ridicat de anxietate socială, atingerea părintelui a fost asociată și cu un nivel mai mare de încredere.
Studiul nu demonstrează că un copil care îți atinge fața caută neapărat siguranță. A fost analizată atingerea pe umăr, nu atingerea feței. Totuși, cercetarea susține ideea că atingerea din partea unui părinte poate transmite copilului informații sociale și emoționale, potrivit The Times of India.
Sau poate fi pur și simplu o formă de afecțiune
Uneori, explicația poate fi mult mai simplă. Copilului îi place pur și simplu să te simtă aproape.
Nu toți copiii își exprimă afecțiunea prin îmbrățișări. Unii se urcă în brațele părinților, alții vor să îi țină permanent de mână sau își pun capul pe umărul lor. Pentru un copil, atingerea obrazului, a nasului sau joaca în părul părintelui poate deveni un mic ritual de apropiere.
Cercetările despre atingerea dintre părinți și copii au asociat contactul fizic pozitiv cu legătura dintre aceștia și cu interacțiunile armonioase dintre părinte și copil.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare atingere trebuie interpretată prin prisma unor mecanisme complexe ale creierului. Uneori, copilul poate fi pur și simplu afectuos, potrivit sursei citate mai sus.
Nu orice gest al copilului are o explicație psihologică profundă
Există și riscul ca părinții să caute prea multă psihologie în comportamentele perfect normale ale copilului. Poate că micuțului îi place să îți atingă nasul, pentru că i se pare amuzant sau poate îi place cum se simte obrazul tău ori poate a descoperit că atunci când te atinge pe nas, râzi.
Copiii explorează lumea prin simțuri, iar atingerea este una dintre primele modalități prin care descoperă oamenii și mediul înconjurător. Prin urmare, faptul că un copil îți atinge frecvent fața nu înseamnă automat că are o nevoie emoțională nesatisfăcută, mai notează The Times of India.
Contextul este cel mai important
Pentru a înțelege gestul copilului, analizează momentul în care apare. Dacă te atinge în timpul unei conversații afectuoase, poate fi modul lui de a se conecta cu tine. Dacă face acest lucru atunci când ești atent la telefon, poate încerca să îți recâștige atenția. Dacă este obosit sau supărat, contactul fizic poate avea un efect liniștitor asupra lui.
Dacă, în schimb, îi atinge pe toți oamenii în același fel, indiferent de situație, curiozitatea senzorială sau obișnuința pot fi explicații mai potrivite, mai relatează sursa citată.
Un indiciu important este și ceea ce face copilul imediat după. Continuă să vorbească? Zâmbește? Se liniștește? Rămâne aproape de tine? Toate aceste detalii pot spune mai multe despre motivul gestului decât despre atingerea în sine.
Cum ar trebui să reacționeze părinții
Dacă atingerea este blândă și nu te deranjează, nu este nevoie să îi interzici copilului să îți atingă fața. În schimb, încearcă să observi ce se întâmplă în acel moment. Poate copilul vrea să îți spună ceva important. Poate tocmai s-a întors de la școală și are nevoie de apropiere sau poate este emoționat, obosit ori fericit.
În același timp, este important ca cei mici să învețe că apropierea și afecțiunea nu înseamnă că limitele personale dispar. Dacă te trage de buze, îți atinge ochii sau continuă după ce i-ai spus să se oprească, poți stabili o limită calmă. Astfel, copilul învață două lucruri importante în același timp: apropierea este binevenită, dar corpul fiecăruia are limite.
Copiii învață despre relații prin interacțiunile de zi cu zi. Un copil care îți întinde mâna spre față în timp ce îți povestește ceva poate face un gest mult mai simplu și mai firesc decât pare.
Poate încearcă să păstreze conversația într-un spațiu de apropiere. Poate verifică dacă ești atent. Poate își exprimă afecțiunea. Poate se liniștește prin contactul cu tine sau poate a descoperit pur și simplu că nasul mamei este foarte amuzant. Nu există un singur răspuns, potrivit The Times of India.
Așadar, atunci când copilul te atinge cu blândețe și încearcă să rămână aproape de tine, poate merită să privești gestul nu doar ca pe un obicei copilăresc, ci ca pe una dintre modalitățile prin care micuțul construiește și păstrează legătura cu persoana lângă care se simte cel mai în siguranță.
