Alaturi de ei, in cutii de carton, sunt aruncate cateva kilograme de mere pipernicite si muscate de frig - "garantia calitatii", spun oamenii care le vand. 6 lei costa un kilogram de struguri "suta la suta romanesti, doamna, din via care-a fost a Stefanestiului", te asigura vanzatorul privindu-te fix in ochi.
Nu cumparam de la el. La 100 de metri mai in fata e o alta masina, cu alte ladite. Acelasi pret, aceiasi struguri ce par de plastic sau de ceara, ca fructele decorative de pe vremuri. "Romanesti?", intrebam. "Romanesti, doamna! De Stefanesti! Ia uite ce frumosi sunt!", zice doamna din spatele masutei cu cantar electronic. "Deci, nu-s din via dumneavoastra? Nu sunteti producatori...", insistam. Pentru o clipa, vanzatoarea tace incurcata. Dar numai pentru o clipa. "Aaaa... Nu. Da-i cumparam. Cinstit, acuma. Ii cumparam de la Stefanesti si-i vindem mai departe. Ca ei vand angro!", zice cu un zambet de usurare.
La urmatoarea masina schimbam placa. Nu mai suntem cumparatorii calatori, suntem ziaristi. Asa ca si poezia samsarilor se schimba - "Doar astia albi sunt romanesti. De Stefanesti. Cei negri sunt italienesti", imi sopteste vanzatoarea aproape conspirativ, ca sa nu sperie ceilalti clienti si sa n-o auda colegii de breasla din jur ca "da din casa". Tot de la ea aflam ca strugurii "romanesti" nu-s adusi din comuna Stefanesti, ci chiar din Marghia, din viile care, inainte de 1989, apartineau de exploatarea viticola Stefanesti.
CITESTE tot reportajul in Jurnalul National!
