Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleImaginați-vă cum ar fi să fiți plătiți pentru a nu face absolut nimic. Pentru majoritatea oamenilor, asta ar putea părea un vis devenit realitate, dar pentru Laurence Van Wassenhove, a fost un coșmar care a durat două decenii.
Ce a urmat după ce femeiea a dat în judecată compania la care era agajată, după 20 de ani în care a fost plătită, deși nu făcea nimic
Totul a început în 1993, când Laurence Van Wassenhove s-a alăturat France Télécom, care ulterior a devenit o companie de telefonie mobilă celebră în toată lumea, plină de ambiția și energia pe care o are un tânăr proaspăt angajat. Dar, după ce a început să aibă probleme de sănătate, a fost transferată într-un post de secretară, mai puțin solicitant din punct de vedere fizic. Părea o ajustare rezonabilă, până când a devenit clar că angajatorul nu avea intenția de a-i mai oferi vreodată o muncă semnificativă.
Ani de zile, femeia a venit la serviciu și a stat la birou și a așteptat. Nu a primit sarcini sau responsabilități, deci nu a putut să se dezvolte din punct de vedere profesional. Cererile ei repetate de reasignare, formare sau chiar sarcini de bază au fost ignorate. În cele din urmă, a fost pusă în concediu medical pe termen lung, nu pentru că ar fi cerut asta, ci pentru că angajatorul pur și simplu nu știa ce altceva să facă cu ea.
Laurence spune că a fost tratată ca un scaun gol cu o plăcuță cu numele ei. „Da, am fost plătită”, a declarat ea pentru publicația franceză Mediapart, citată de Vocal Media, „dar am fost tratată ca și cum nu aș fi existat”.
Deși situația poate părea absurdă la prima vedere, impactul psihologic nu a fost deloc amuzant. Izolată de colegii de muncă, fără nimic de lucru și lăsată într-o stare de incertitudine profesională timp de 20 de ani, femeia spune că inactivitatea a dus la o depresie severă. Ea descrie această perioadă ca o formă de anulare socială și emoțională, ca și cum ar fi fost închisă într-un birou izolat fonic, unde nimeni nu-și amintea că este.
În procesul intentat, ea susține că firma nu numai că nu i-a oferit condiții rezonabile pentru limitările ei medicale, dar a și marginalizat-o în mod activ timp de douăzeci de ani. Legislația muncii din Franța impune firmelor să depună eforturi de bună-credință pentru a reasigna angajații care sunt inapți din punct de vedere medical pentru rolurile lor inițiale. Echipa juridică a lui Laurence Van Wassenhove susține că ignorarea ei în totalitate nu a fost doar neglijență, ci și discriminare.
Ca răspuns, compania a declarat că „ia în serios toate problemele legate de sănătatea angajaților și de condițiile de muncă”, dar a refuzat să facă alte comentarii pe durata procesului.
Totuși, aceasta nu este prima dată când firma se confruntă cu o anchetă privind practicile la locul de muncă. La sfârșitul anilor 2000, compania a fost zguduită de o serie de sinucideri ale angajaților legate de o campanie toxică de restructurare. Deși au urmat reforme, cazul femeii sugerează că problemele ar putea fi mai profunde, și mai discrete, decât o arată adesea titlurile dramatice din presă.
Procesul nu are legătură cu banii pentru că aceasta a fost plătit pe toată durata colaborării. Cazul ei este acum judecat de tribunalele muncii din Franța. Dacă va avea câștig de cauză, ar putea crea un precedent care să oblige companiile din întreaga Europă să-și regândească modul în care gestionează concediile medicale de lungă durată și reintegrarea la locul de muncă a angajaților cu dizabilități.
O mireasă nu a ținut cont că are familie credincioasă, așa că i-a pregătit mirelui un dans „de neuitat”.... OpenAI lansează GPT-5. Ce îmbunătățiri aduce noul chatbot AI...
